Când spui bibliotecă publică în zilele noastre, vrei-nu vrei te duce instantaneu gândul la o încăpere din secolul trecut, plină de cărți prăfuite, cu o tanti acră și fără chef de muncă și de viață în general. Locul unde erai dus „cu clasa”, te plictiseai vreo 3 ore și când era gata acțiunea fugeai fără să te uiți în urmă. Eventual, acolo mergeai când trebuia să citești vreo carte din programă și ea nu exista în biblioteca părinților sau când vreun profesor mai ciufut voia să te documentezi despre o personalitate (am terminat liceul în 1996, pe-atunci nu găseai informația online). Ultimul contact cu biblioteca în calitate de cititor l-am avut prin anul 2 de facultate, când trebuia să ne scoatem fișe despre diverse articole pentru licență din faimoasele Chemical abstracts. Tocmai descoperisem valoarea Internetului și accesului la informații digitale, așa că a 2-a oară nu am călcat pe-acolo.
Pe de altă parte, în 2012 descopeream proiectul Biblionet și înțelegeam că pentru anumite comunități biblioteca era un hub informațional și tehnologic. Era locul unde copii și părinți se revedeau prin intermediul computerelor din bibliotecile sătești sau își făceau temele. Pentru alții, era loc de socializare sau gazda activității unor cercuri tematice (la Șirnea a cercului de folk, de exemplu – foto sus). Așa că am devenit curios să văd și care e situația în București, unde lucrurile stau un pic altfel, lumea are acces la resurse, la net. De aceea, am zis că n-ar fi rău să o iau la întrebări pe Anca Râpeanu, directoarea Bibliotecii Metropolitane București, pe tema bibliotecii secolului 21.
1. Care mai e rolul unei biblioteci în epoca tehnologiei, a digitalului, a online-ului?
Rolul bibliotecii publice nu cred că e mult schimbat, ci mai degrabă se schimbă proporţiile între „feliile” de roluri – felia „conservare” cade niţeluş în umbră, felia „informare” capătă mai multă importanță, iar felia de „educaţie pentru informare” devine prima între ele. Nu e o revoluţie, ci o mai degrabă o reaşezare, căci biblioteca publică a fost întotdeauna loc şi pentru păstrat informaţia (memoria, cultura) şi pentru (re)găsit informaţia (memoria, cultura) şi pentru comunicat informaţia, memoria şi cultura. Şi tot dintodeauna biblioteca a funcţionat ca un soi de „universitate populară”. Ori aici cred eu că anii ce vin ne vor presa să fim mai buni la a învăţa oamenii cum să facă faţă noilor valuri. Iar valurile sunt provocate cel mai adesea de tehnologie – ritmul se schimbă, comportamentele se schimbă. E puţintel mai greu să găseşti informaţia bună zilele astea. Biblioteca rămâne, însă, tot locul „safe” pentru găsit, schimbat şi folosit informaţie. Bine, diferenţa asta în suporturi şi tehnologie aduce o mulţime de provocări pentru bibliotecari şi public, deopotrivă. Eu zic că le facem faţă, pe cât e omeneşte posibil în condiţiile resurselor limitate pe care le avem.
2. S-au adaptat bibliotecile românești din zilele noastre noilor paradigme și provocări informaționale? Acces digital la informație, noul profil al clientului?
Ei, ăsta-i subiect de două-trei tomuri groase. Căci unele s-au adaptat, altele s-au adaptat pe ici pe colo, unele zbârnâie „pe net” şi altele se încăpățânează să vadă în tehnologie un duşman şi nu un aliat. Eu sper că Biblioteca Metropolitană Bucureşti face parte din categoria celor care fac paşi rapizi înspre nou în general, deci şi înspre tehnologie.
De altfel, Biblioteca Metropolitană Bucureşti a fost una dintre primele biblioteci publice care s-a dăruit tehnologiei, cum îi şade bine unei biblioteci de capitală. Calculatoare şi internet pentru public avem de prin 2007. Din 2014 în oricare dintre cele 31 de filiale oricine poate folosi wi-fi-ul nostru, gratis. Toate documentele din colecţiile noastre (mai mult de 1.000.000 de volume) se pot căuta după titlu, cuvinte din titlu, autor sau editură, după subiect sau după anul apariţiei în catalogul online. Tot aşa – la distanţă, prin internet – se pot face şi rezervări, şi sugestii pentru achiziţia de carte. Avem şi o colecţie amplă de documente digitale – Biblioteca Digitală a Bucureştilor – cea mai mare biblioteca digitală din România în acest moment. Împlineşte 8 ani anul asta şi are peste 89.000 de obiecte digitale (mai mult de 7.600.000 de pagini).
Din 2015 organizăm şi Cursuri de iniţiere în IT pentru seniori, foarte populare în rândul bunicilor care şi-ar dori să navigheze şi ei pe net. Anul asta seniorii capătă module noi, de aprofundare, căci aşa ne-au sugerat cei 94 de bunici cursanţi, să le dăm şansă să se “specializeze”, la alegere: Word, Skype, Facebook, Internet, E-mail şi Poveşti digitale. Bineînţeles, totul e gratis!
3. Ce oferă la ora actuală Biblioteca Metropolitană București comunității din care face parte? Ce poate găsi la bibliotecă și nu găsește acasă, de pe computer?
Carte, carte multă, carte bună, carte gratis. Sună demodat, însă zău că nu-i de lepădat. Peste 1.000.000 de cărţi în cele 31 de filiale. Apoi, facem des ateliere de creativitate (quilling, origami, teatru de umbre), cursuri de limbi străine, mini-conferinţe pe tot felul de teme „sexy”: parenting, meditaţie, gătit raw-vegan, asta doar că să dau câteva exemple care-mi vin primele în minte.
Încercăm să facem ce e necesar, ce e de folos. Deseori reuşim. Şi, bineînţeles, aşteptăm întotdeauna sugestii de la public, în special de la aceia care nu ne sunt (încă) fideli. Ne pot scrie pe mail la biblioteca@bibmet.ro sau direct pe Facebook.
4. Cum arată, în viziunea ta, portretul-robot al clientului unei biblioteci din secolul 21? Ce vârstă are, ce îl interesează etc.
Aici răspunsul e simplu – nu există portret-robot al clientului, căci o biblioteca performantă, de secol 21, este aceea care are de dat plus valoare în viaţa oricărui posibil utilizator. Dacă vrei, facem portretul-robot al bibliotecii de secol 21: bogată în resurse, cu un spaţiu modular şi cu servicii modulare, echipată cu toată tehnologia nouă şi cu un bibliotecar super-calificat, extraordinar de bun în „customer-care”.
5. Cum funcționează relația bibliotecii cu editurile, autorii, publicul? Cum comunicați cu publicul, cum aflați ce își dorește?
Relaţia noastră cu editurile e în general cea de tip vendor-cumpărător. Şi cred că e sănătos să fie aşa, că să nu fim apoi suspectaţi că am favoriza anumite edituri. Cu autorii încercăm să strângem rândurile, să îi invităm mai des să vorbească şi să citească în biblioteci. Anul trecut, i-am invitat pe câţiva să devină “cărţi-vii”, alţii au citit joia în Grădina de citit, anul asta iată că-i luăm din pripă şi-i facem povestitori la Ora de poveşti. Şi uite, profit de ocazie să le mulţumesc din suflet, căci niciodată n-am fost refuzaţi, deşi cel mai adesea solicitările noastre sunt însoţite de “pro-bono”. Însă cred că oamenii speciali care activează în branşă asta înţeleg foarte bine nevoia de reactivare a lecturii şi concurenţă acerbă care se petrece pentru fiecare minut liber al omului modern. Şi cred că ne privesc, aşa cum şi trebuie, că pe un aliat în războiul acesta mut de a aduce din nou lectură în programul zilnic al maselor.
Cu publicul încercăm să vorbim cât se poate de direct, de uman. De fapt încercăm să avem un dialog, nu doar să le spunem ce facem noi, ci să îi stimulăm să ne spună ce vor să facem sau cum li se pare ce facem pentru ei. Suntem din ce în ce mai vocali în social-media, şi eu zic că e bine. Însă vrem mai mult şi mai bine, aşa că îţi mulţumim că eşti portavocea noastră. Şi îţi mulţumim şi că citeşti cu noi la Ora de poveşti!
6. Dacă tot ai vorbit de Ora de povești, ce sperați cu acest proiect, ce vă propuneți să obțineți?
Avem mari speranţe legate de Ora de poveşti, căci ne dorim din tot sufletul să le aducem aminte părinţilor cât de important este să includă cititul de poveşti în programul zilnic al copiilor lor, dacă vor să-i crească sănătoşi, voioşi şi creativi. Spusul de poveşti e esenţial la vârstă asta, la 3-6 ani! Apoi, vrem să le reamintim tuturor că au biblioteci la îndemână, aproape de casă, sau de parc, la ei în cartier. Că sunt deschise mai toată ziua şi că multe îi aşteaptă şi sâmbetele, pe cei mari şi pe cei mici deopotrivă.
Iar planul nostru ascuns este să-i facem dependenţi de noi, dependenţi de carte bună, să creştem câteva generaţii noi cu poveşti faine şi cu tot ce facem în biblioteci. Căci noi credem că aşa contribuim la un viitor mai deştept şi la vieţi mai împlinite. Greşim?
P.S. Nu uitați, sâmbătă ne vedem la Ora de povești
Dacă te abonezi, periodic vei primi informații despre activitatea mea muzicală: concerte, proiecte, piese noi!
1 Comment
[…] Interviu cu Anca Râpeanu, directoarea Bibliotecii Metropolitane București,http://www.mariusmatache.ro/biblioteca-in-secolul-21/ […]