Cadouri de Crăciun și dincolo de ele

Cu câteva zile înainte de Crăciun, mi-am petrecut o dimineață alături de un echipaj al Crucii Roșii, având misiunea de a transporta pachete cu donații în alimente neperisabile strânse de angajați ai firmei SANOFI și transmise către Banca de Alimente. Nu sunt unul din aceia care trăiește într-un glob de cristal, care n-au văzut oameni nevoiași și acum e prima oară când ies în lume. Dar poveștile fiecăruia din cei întâlniți m-a impresionat de timp de trei zile am povestit oamenilor “din bula mea” despre cei nevăzuți de lângă noi.

Cadouri către oameni și mulțumiri nemăsurate

Prima vizită a fost undeva pe bd. Obregia, la o doamnă de 94 de ani, pe care și-i purta cu o eleganță și o mândrie remarcabilă. Ne-a povestit că mai iese din când în când din casă, mai cumpără o pâine, dar că îi e teamă de lift și 3 etaje nu sunt chiar ușor pentru dânsa. Sunt convins că pachetul i-a prins bine, bătrâna trăind dintr-un venit de 520 de lei lunar (ne-a arătat talonul de pensie, mi-a fost jenă să îl fotografiez, dar aveți cuvântul meu că nu mint). Dar cred că cel mai mult s-a bucurat că niște oameni i-au trecut pragul, că au stat câteva minute de vorbă cu ea, că preț de câteva clipe nu s-a mai simțit singură.

Dacă vi se pare că apartamentele în care locuiți sunt mici, vă pot duce în locuri din București unde familii întregi, de 2, 3 sau 4 persoane trăiesc într-o cameră nu mai mare ca dormitorul vostru. Oameni pentru care căldura este un lux sau o improvizație, atunci când își pot plăti factura la curent. Mame cu 2 copii (soții decedați) care trăiesc dintr-un singur salariu și acela de mizerie (900 de lei, jumătate de normă). Vorbim de copii de 10-16 ani, care merg la școală, care sunt la vârsta adolescenței și problemelor asociate. Care probabil nici nu visează la facultate, pentru că vor trebui să muncească de mici. 

Nu pot să vă descriu câte mulțumiri am primit pentru sacoșa cu zahăr, ulei, făină, orez, dulciuri și ce mai era prin ea (foto stânga, în mașina care ne-a purtat prin București). Alimente strânse prin inițiativa a 10 angajați ai SANOFI, care au amplasat un coș pentru donații al Crucii Roșii la intrarea în clădirea în care lucrează. Și astfel, 600 de kg de alimente neperisabile au ajuns la familii care au nevoie de ajutor, identificate de Crucea Roșie.

Inițiativa a făcut parte dintr-un campanie de solidaritate mai amplă, intitulată Ce mai faci?, toate acțiunile cuprinse în campanie fiind implementată de voluntari din rândul angajaților SANOFI. O altă activitate a vizat 400 de copii cu probleme materiale din Calarasi, Dambovita, Hunedoara, Brasov, Ialomița, Prahova, Botoșani, identificați tot cu ajutorul Crucii Roșii. Fiecare angajat a primit informații despre copilul pe care urma să îl susțină – de unde este, ce pasiuni are etc. (foto dreapta – Ana iubea baschetul), iar fiecare din ei a personalizat ghiozdanul cu rechizite, iar acestea, prin intermediul voluntarilor Crucii Roșii, au ajuns la copii.

De asemenea, în 12 localități din județele Iași, Timiș, Dolj, Constanța, Brașov, Galați, Bihor, Vrancea, Mureș, Sibiu, Bacău și Cluj au fost identificate nevoi urgente și oferit sprijin în valoare de 15.000 de euro, constând lemne pentru încălzire, îmbrăcăminte și încălțăminte de iarnă pentru copii care merg zilnic pe jos la școala din satul învecinat, o masă caldă sau cadouri de Crăciun.

M-am gândit mult la o concluzie a poveștii de azi. Prima ar fi că faptele bune nu au anotimp sau cod poștal. Sunt oameni cu greutăți și în vârful muntelui, și în mijlocul Bucureștiului, pe care iarna nu îi ia pe nepregătite, ci pur și simplu luptă cu ea zi de zi. A doua că da, cadourile materiale sunt importante, vitale de multe ori, dar de multe ori un gând bun, un zâmbet, o încurajare sunt la fel de importante pentru cei care nu au parte de ele decât foarte rar. Exact ca în filmulețul de mai jos (are doar 30 de secunde).