Mă uitam la un trailer al documentarului despre Michael Jordan și văzând acolo nume ca Steve Kerr sau Phil Jackson, parte din istoria Chicago Bulls, mi-a venit ideea să scriu, din perspectivă personală, despre câțiva din cei care au câștigat titlul de campion NBA atât ca jucători, cât și ca antrenori. Evident, după ce am scris cu elan despre cei doi mai sus-menționați și despre Pat Riley, m-am consultat cu Marius Vasilescu, specialistul nr. 1 în baschet din bula mea, care mi l-a indicat pe Bill Russell. Iar din momentul în care deschizi franciza Boston Celtics, realizezi ce au însemnat pentru istoria NBA. 17 titluri și încă 4 finale pierdute, plus 23 de tricouri retrase. Și foarte multă continuitate, cu jucători deveniți ulterior antrenori. Astfel că îi vom lua la pachet.
Bill Russell este, alături de K. C. Jones, un deschizător de drumuri în baschet, ne aflăm în epoca în care culoarea pielii era o problemă. Deși NBA este fondat în 1946, abia în 1950 Earl Lloyd va fi primul afroamerican ce debutează în liga nord-americană, dar în 1954, hotelurile din Oklahoma City le-au refuzat lui Russell, Jones și coechipierilor afroamericani cazarea. Amândoi, plus Tom Heinsohn, vor fi aleși în draft de antrenorul Red Auerbach în 1956 și vor contribui decisiv la legendara echipă a lui Celtics ce câștigă 11 titluri în 13 ani (1957 – 1969). Russell este prezent pe teren la toate cele 11 titluri, în timp ce Jones are “doar” 8, ca și Tom Heinsohn.
În 1966, când trece pe banca “verzilor” ca antrenor – jucător, Bill Russell va deveni primul antrenor principal de culoare din istoria NBA. În primul sezon de “dublă comandă”, Celtics pierd finala din 1967 cu ‘76ers, condus de Wilt Chamberlain. Se revanșează în 1968 și 1969, cu două titluri de campion NBA consecutive. Cel care îi urmează la comanda verzilor este Tom Heinsohn, care câștigă două titluri, în 1974, contra celor de la Milwakee Bucks, pentru care jucau Oscar Robertson și Kareem Abdul-Jabbar, și 1976, într-o finală cu Phoenix Suns, unde îl regăsim pe…Pat Riley. Statuia sa din imaginea de mai jos tronează în fața primăriei din Boston.
K.C. Jones va sta în trei rânduri pe banca celor de la Boston Celtics, de două ori ca secund și o dată ca antrenor principal (1983 – 1988). Va câștiga două titluri (1984, 1986), prima cu Lakers (cu Riley de această dată pe bancă), cea de a doua cu Houston Rockets, ce îl avea în teren pe Hakeem Olaujuwon. Sub comanda sa, Lakers are una din cele mai bune echipe din istorie, cu Larry Bird, Robert Parish, Danny Ainge sau Kevin McHale.
Pat Riley este campion nu doar ca jucător și antrenor, dar și ca președinte. Titlul ca jucător îl câștigă alături de Los Angeles Lakers, în 1972, într-o echipă din care mai făceau parte Wilt Chamberlain sau Jerry West (cel care nu va reuși titlul ca antrenor pentru Lakers, dar va fi artizanul a 8 titluri ca președinte). Primul titlu ca antrenor vine în chiar primul sezon ca principal al echipei din Los Angeles, în 1982, era perioada rivalității Lakers – Celtics, cu verzii câștigând în ’81, 84, ’86, iar “purple-gold” impunându-se în ’80, ’82, ’85, ’87, ’88. Riley este pe bancă la toate, la cel din 1980 fiind doar secund. La cele cinci titluri alături de Lakers, Riley a avut în teren doi dintre cei mai mari jucători din istoria baschetului: Kareem Abdul-Jabbar (cel mai important marcator din istoria ligii, pe care doar LeBron James l-ar putea detrona, cu condiția să mai marcheze 9.000 de puncte) și Magic Johnson.
Vor mai trece 18 ani (!) până la ultimul inel de campion, patru ani pe banca lui New York Knicks (1991 – 1995) fiind inutili într-o conferință dominată de Chicago Bulls. Îl va obține în 2006, după 13 ani pe banca lui Miami Heat, având în echipă nume ca Dwayne Wade (MVP-ul finalei), Alonzo Mourning, Shaquille O’Neal sau Gary Payton. Din 2008 devine președintele echipei din Miami, alături de care mai câștigă două titluri din postura de președinte (2012, 2013).
Trecerea spre următorul invitat este simplă. Pentru New York Knicks, echipa adversă din finala 1972, juca… Phil Jackson. Jackson câștigase deja titlul de campion cu Knicks în 1970 și va repeta performanța în 1973. Antrenorul surclasează net jucătorul, adunând nu mai puțin de 11 titluri la profesioniști. Primele 6 sunt alături de Chicago Bulls, condus din teren de Michael Jordan și locotenentul său Scottie Pippen. Pentru următoarele 5 titluri, Jackson se mută la rivalii de odinioară, din cariera de jucător, Los Angeles Lakers, al cărui lider era Kobe Bryant. La primele trei titluri (2000 – 2002), Kobe îl avea alături pe Shaquille O’Neal, sosit de la Orlando Magic, sătul să nu prindă și el o finală din cauza celor de la Bulls. Jackson va aduce în California și câțiva foști elevi din Chicago – Ron Harper, Horace Grant și John Salley. În 2008, devine antrenorul care atinge cel mai rapid bariera de 1000 de victorii în ligă, detronându-l pe… Pat Riley. Pentru ca în finala aceluiași sezon să își înscrie în palmares titlul cu nr. 10. Este, de asemenea, antrenorul cu cele mai multe victorii pentru Lakers.
Steve Kerr are cinci titluri de campion NBA ca jucător. A luat parte la a doua triplă Chicago Bulls (1996, 1997, 1998), iar după retragerea lui Jordan se mută la San Antonio Spurs, alături de care devine campion în 1999 și 2003 (echipa cu David Robinson și Tim Duncan). Excelent aruncător de 3 puncte, înscrie un coș decisiv pentru Bulls în meciul 6 al finalei din 1997 cu Utah Jazz, aducând titlul în Windy City. Kerr îl va numi cel mai important moment al carierei sale de jucător.
Cariera de antrenor începe în mai 2014, el fiind de atunci și până în prezent antrenorul celor de la Golden State Warriors. Va fi primul antrenor care își începe cariera cu 21 de victorii și doar 2 înfrângeri, dar și debutantul cu cel mai mare număr de victorii în sezonul regulat (67). Steve Kerr va reuși să aducă titlul NBA pentru Warriors după patru decenii de așteptare (precedentul era din 1975) și va repeta performanța în 2017, 2018 și 2022. Din echipa sa făceau parte, probabil deloc întâmplător, doi excelenți aruncători de 3 puncte, The Splash Brothers, Steve Curry și Klay Thompson.
În fine, ultimul invitat al articolului despre care vom vorbi astăzi este Tyronn Lue (lista completă a celor care au câștigat titlul NBA atât ca jucători, cât și ca antrenori o găsiți pe linkul All About Basket de mai jos). Recunosc, nu îl știam ca jucător (din același motiv nu povestesc aici de toți cei ce au realizat această performanță – nu i-am cunoscut în nici una din ipostaze). Cu 10 sezoane la activ ca jucător, Lue face parte din echipa Los Angeles Lakers în epoca Phil Jackson, câștigând două titluri, în 2000 și 2001. Cu toate acestea, în memoria colectivă rămâne momentul cu Allen Iverson trecând peste el, și la propriu, și la figurat.
Ca antrenor însă, Lue este numit la conducerea celor de la Cleveland Cavaliers în ianuarie 2016 și pe care îi duce fără probleme în playoff. Acolo devine primul antrenor care câștigă primele sale 10 meciuri consecutive în playoff. Cu Lue pe bancă, Cavaliers vor câștiga primul titlu din istorie, conduși din teren de LeBron James, după un dramatic meci 7 al finalei cu Golden State Warriors, chiar pe terenul acestora din urmă. Final pe care vă invit să îl urmăriți în filmul de mai jos.
Referințe
Nu știam toți anii pe de rost, eu sunt bun la povești, nu la ani. Sursele sunt pe linkurile de mai jos.
- https://en.wikipedia.org/wiki/Race_and_ethnicity_in_the_NBA
- https://www.allaboutbasketball.us/nba/nba-stars-who-have-won-championships-both-as-player-and-coach.html
- https://en.wikipedia.org/wiki/Bill_Russell
- https://en.wikipedia.org/wiki/K._C._Jones
- https://en.wikipedia.org/wiki/Pat_Riley
- https://en.wikipedia.org/wiki/Steve_Kerr
- https://en.wikipedia.org/wiki/Tyronn_Lue
- https://en.wikipedia.org/wiki/Phil_Jackson
- https://en.wikipedia.org/wiki/Boston_Celtics
Poza de referință: Image by tookapic from Pixabay
Ți-a plăcut? Dă mai departe!
