Cand nobila arta devine un circ ieftin

Candva era supranumit “nobila arta”. Pentru ca, desi era un sport de contact, oamenii ce se luptau in ring se respectau, iar totul se petrecea in limitele regulamentului. Si asa au aparut Sugar Ray Robinson, Muhammad Ali, George Foreman, Evander Holyfield, Mike Tyson, Lennox Lewis si, de ce nu, dintre boxerii amatori, Teofilo Stevenson sau Felix Savon (amandoi tripli campioni olimpici pentru Cuba).

Sambata seara m-am uitat la meciul pentru titlul mondial dintre Vitali Klitschko si Dereck Chisora. “Meciul” incepuse de la cantarul oficial, cand “englezul” (am pus ghilimelele nu pentru ca Chisora e negru, ci pentru ca mi se pare ca un englez adevarat nu ar fi facut asa ceva) i-a dat o palma ucrainianului stabilit in Germania. Si a continuat in momentele premergatoare meciului cand Chisora l-a “botezat” pe Vladimir, fratele lui Klitschko, cu o gura de apa in fata.

Meciul propriu-zis a fost mult mai echilibrat decat m-am asteptat, cu un Chisora foarte combativ, dar care a fost dominat de un Klitschko excelent in defensiva, care si-a tinut adversarul la distanta si care a punctat mai clar. Drept dovada, decizia celor 3 arbitrii a fost unanima.

Numai ca meciul nu s-a terminat aici. Chisora a mai avut ceva de impartit cu Vladimir si dupa ultima repriza, dialogul nefiind chiar ortodox. La conferinta de presa de dupa meci, dialogul s-a mutat pe axa Chisora – David Haye, tot boxer englez si fost adversar al lui Vladimir Klitschko. Iar dialogul a presupus si un schimb de pumni, ca asa e dialogul, nu? Plus ceva arcade sparte.

Cu un box amator presarat cu scandaluri privind fraude in arbitraj si decizii date pe interese si cu un box profesionist mai aproape de bataia de strada decat de “nobila arta”, boxul isi pierde din eleganta si din fani. Pentru ca Haye si Chisora nu sunt decat niste golani ajunsi in ring, necum niste luptatori.