Si stateam eu, monser, deunazi in laborator, printre Erlenmeyere si Berzeliusuri, lucrand pentru premiul Nobel (pentru pace, evident!) cand colo, suna telefonul. Raspund, jupan Tunaru la aparat. Monser, zice el, te sun cu carte si vesti bune, iesi iute in pridvor ca vrem sa te calcam grabnic. Las jos flaconul cu hexaclorciclohexan, opresc distilarea tetrahidrofuranului si ies in fata facultatii. Si ce sa vezi?
Si am mai fi stat cu Maestrul Iulian sa cantam de-ale noastre, lautaresti, vreme indelungata, dar oamenii erau pe fuga, ca mai aveau guri de hranit in asa vremuri de abstinenta.
Apai sa stii, Jupan Matache, ca mie asta imi suna a inceputul unei temeinice prietenii intre doi oameni numiti la fel, bag eu de seama un fel de rude. Dar despre asta vom mai vorbi noi, ca tare mi-as dori sa ne cumetrim brandurile.
P.S. Ma alatur si eu celor care felicita Netalurgica pentru o intrare de poveste in online-ul romanesc a brandului Matache Macelaru. Urari de Pasti la fel de savuroase gasiti si la Simona Tache, Petreanu si Auras.
O istorie foarte interesanta despre Matache Macelaru gasiti la Adevarul.
Ți-a plăcut? Dă mai departe!
4 Comments
:))))) Foarte frumos.
f fain. trebuia sa-l pupi pe frunte pentru surpriza 😀