Stim cu totii ca una din marile probleme ale Romaniei sunt serviciile, mai precis calitatea lor si pregatirea celor care ar trebui sa le presteze. Iar restaurantele nu fac exceptie. E drept, patronii incearca sa isi antreneze angajatii pentru a fi cat mai pe placul clientilor; pe de alta parte, exista si clienti pe care nici o armata de ospatari brici nu i-ar multumi.
Daca acum 20 de ani sa iesi la restaurant era o chestie extrem de rara, astazi tot mai multi romani opteaza pentru masa in oras. Numai ca, spre deosebire de atunci, acum nu stiu cati din chelneri au o scoala de asa ceva (da, chiar exista – pe vremuri, Colegiul Viilor pregatea chelneri, ospatari si alte tipuri de angajati pentru restaurante, baruri, hoteluri etc.). Sau daca au o diploma nu cumva e un curs-fantoma, unde a dat 100 de euro si a luat hartia, nu de alta, dar meserie nu prea stiu.
Asa ca m-am gandit ca la sfarsit de saptamana sa ne distram un pic identificand….
Tipuri de chelneri
- Chelnerul-umbra: e cel care sta langa masa de ajunge sa te agaseze, simti ca iti numara perisoarele din supa si asculta ce vorbesti;
- Chelnerul-fantoma: fantomele nu le vezi decat foarte rar, asa si cu acest tip de chelneri, Doamne fereste sa uiti sa comanzi ceva, pentru ca pana dai de el sa ii ceri si paine, ai mancat ciorba fara si te poti considera norocos daca macar la friptura ajunge cu painea, daca nu, e buna si la desert;
- Chelnerul-tornada – e intr-o continua miscare, o furie in alb si negru printre mese, lasa un cos de paine la o masa, o apa la alta, acum e langa tine, acum e in bucatarie;
- Chelnerul-panda – e imbracat in alb si negru, exact ca un urs panda, si doarme pe el exact ca blandul si simpaticul animal; are o fata plictisita, vine sa te intrebe daca mai doresti ceva ca si cand i-ai cere bani;
- Chelnerul “old-school” – are peste 50 de ani, obligatoriu prosopul alb pe mana, e amabil spre lingusitor, iti face recomandari ce sa nu iei, se ofera sa iti faca “un platoas” din care sa mancati toti, iti face cu ochiul ca “te-a simtit”;
- Chelner de litoral – Sunt cei care muncesc doar in sezon, iar cum acesta dureaza doar 3 luni, e clar ca putini din ei sunt profesionisti; de obicei suprasolicitati, pusi pe “rele”;
In Ardeal am observat o tendinta a chelnerilor, mai ales in orasele mici (gen Medias) sa iti vorbeasca la persoana I, fara ca acest fapt sa fie cumva lipsit de respect. E mai degraba o forma familiara, care sa te faca sa te simti ca acasa, care pe mine unul nu ma deranjeaza.
Ce fel de chelneri preferati? Cat de familiar poate fi un chelner cu clientul?
Ți-a plăcut? Dă mai departe!
1 Comment
In ceea ce priveste profesionalismul chelnerilor, ai foarte mare dreptate. Am o diploma de ospatar-barman acreditata la nivel european.Am urmat 3 ani de scoala profesionala la Scoala de Cooperatie Sibiu ( care a dat faliment din pacate in urma cu 4 ani de zile.). Am lucrat in restaurante de la varsta de 15 ani iar in ultimii 8 ani de zile am lucrat ca Restaurant Manager pe vapoare de croaziera. In decembrie 2013 m-am hotarat sa renunt la viata de “aventurier” pt ca urmeaza sa ma casatoresc, si sa raman acasa alaturi de familie. Am constatat ca lipsa profesionalismului chelnerilor nu se datoreaza educatiei lor. Se datoreaza proprietarilor de hoteluri si restaurante. Am fost refuzat de nenumarate ori pe motiv ca ( iar aici citez) : “Domnule Sas, aveti prea multa experienta, si nu ne permitem sa va angajam”
Proprietarii de localuri sa feresc sa angajeze oameni cu experienta, evitand astfel sa negocieze salarii, si angajeaza studenti, de preferinta din alte judete, care desi nu au habar ce inseamna ospataria, se bucura de salariul minim pe economie care le acopera chiria lunara.