O chitară și un cort

Am scris de momentul Big Mamou (aprilie 2004), de perioada Alde Noi, când am învățat să cânt. Dar m-am gândit să vă povestesc cum a apărut chitara în viața mea, eu neavând nici un muzician prin familie.

Era cred vara lui 1992, eram cu ai mei la Brusturet, un mic camping lângă Rucăr, la doi pași de Peștera Dâmbovicioara. Era unul din locurile noastre favorite de concediu, mai fusesem acolo de câteva ori, știam deja potecile, văile din luminișul ce găzduia câteva zeci de corturi. În a doua zi de ședere, au campat în apropierea noastră un grup de tineri cu rucsaci în spate, plus… o chitară. Și pentru trei seri la rând ei vor deveni punctul de atracție pentru Matache cel proaspăt intrat la liceu, m-am lipit de ei ca timbrul de scrisoare. Atunci am auzit prima dată Imnul Pietrei Craiului, cântau și piese de la Phoenix sau Floare de Colț a lui Ducu Bertzi. Cântam cu ei în fiecare seară până se termina focul….

Şi vreau să vii şi tu, să mergem împreună,
Să împletim acolo a Craiului cunună,
Din garofiţe roşii şi din bujori de munte
Din liliac şi flori de colţ cărunte…

În 1994 am devenit unul din călătorii muntelui, rucsac cu cadru (așa era moda atunci), cort de 2 persoane (încăpeam 3 înghesuiți), sac de dormit, ceaun, izopren, haine. Iar la prima expediție alături de Mate (of, de când mă țin să scriu și povestea asta!), i-am cunoscut pe băieții și fetele de la Amurg Giurgiu, club construit pe scheletul trupei folk Karma, dar și pe Puiu Cazan, la acel moment două dintre cele mai importante nume ale cântecului de munte. Și, așa cum am recunoscut întotdeauna, datorită lor mi-am dorit să cânt la chitară și datorită lor am și pus mâna pe ea un an mai târziu și am început cântând piese de-ale lor și piese cântate pe munte. Râpa, Pădure nebună, Nu plânge când dansezi, Singuratic, Imnul Amurgului sunt doar câteva din piesele ascultate în premieră în expediția de la Debelagora, din iunie 1994 (fotografia din stânga e din decembrie 1995, dacă nu greșesc).

Nu îmi imaginam pe atunci că muzica va deveni o profesie pentru mine (după două albume și câteva sute de concerte, cred că pot spune asta liniștit). Dar după mai bine de două decenii am învățat nu doar să cânt, ci am învățat să privesc actul artistic cu alți ochi, am învățat ce înseamnă respectul pentru cel de pe scenă și pentru muzica pe care o creează. În timp, am înțeles că e important ca artist să îmi dezvolt orizontul muzical, ascultând și alte genuri decât cel pe care îl cânt eu. Așa am descoperit că îmi place foarte mult jazzul sau muzica clasică (regret că nu am ajuns în acest an la recitalul lui Alexandru Tomescu din Turneul Stradivarius).

Vă puteți apropia de muzică doar ascultând. Mi se pare total gresit să spui că nu îți place un anumit gen fără să asculți măcar o dată. E foarte important să educăm tânăra generație să asculte muzică variată înainte de a alege (sau nu) un anumit gen. Iar dacă vorbim de muzică clasică, nu începeți cu Wagner sau Rahmaninov, ci cu chestii mai ușor de acceptat de ei – eu aș alege un Mozart, un Vivaldi, un Bach. 

O astfel de ocazie este cea de-a III-a ediție a Marilor Serate Muzicale ale Bucureștiului, ce va avea loc în perioada 1-9 iulie, cu spectacole pe scena Operei Comice pentru Copii (1-6 iulie) și în superba sală a Ateneului Român (7-9 iulie). Programul integral al evenimentelor îl găsiți pe pagina lor de facebook, ca recomandare personală ar fi Piazzolla by night (joi, 6 iulie, Sala Mare a Operei Comice pentru Copii), unde Klaudiusz BARAN (Polonia) – bandoneon, Mario HOSSEN (Bulgaria-Austria) – vioară, Cezar KNIHINSCHI – contrabas, Laurențiu MARA – chitară și Ana-Maria NEGREA – pian vor interpreta lucrări ale cunoscutului compozitor argentinian. Nu cred că nu știți Libertango, dar eu îmi fac datoria și vă invit să o (re)ascultați și să vă bucurați de tangoul argentinian.

Da, sunt exact acele fragmente pe care de multe ori clar le știi, dar nu știi cine le-a scris sau de unde să le iei. Ne vedem la concerte, sunt tare curios cum arată sala Operei Comice (nu am fost niciodată în ea, dar poate ajung cu vreun concert, cine știe!).