Așa cum spuneam într-o postare pe facebook, există două categorii de concerte: 1) cele must see, cu artiști main-stream (hai că am omorât-o pe romgleză!), de genul AC/DC, Robbie Williams, Rolling Stones, Roger Waters, Madonna sau Bon Jovi și 2) concertele experimentale, cu artiști mai puțin cunoscuți, dar virtuozi ai instrumentelor, cu povești aparte, cu stiluri ce îmbină mai multe genuri muzicale. Un artist văzut în concert îl percepi cu totul altfel decât ascultându-l pe disc sau pe youtube, la fel cum un loc ți se lipește de suflet mult mai tare văzut în realitate decât citind despre el sau din poze. Trebuie doar un pic de curaj, să le dai o șansă, să îți asumi riscul să nu îți placă. Jazzul nu e pentru oricine, la fel experimentele muzicale ce implică artiști din mai multe zone. Dar așa i-am descoperit mult mai bine pe John Mayall, Avishai Cohen, Beth Hart, Jack White, Billy Idol (nu eram mare fan înainte de concertul din 2006 sau 2007) sau Kurt Elling.
Cum Bucureștiul nu are o sală de concerte serioasă, care să permită concerte mari și la sfârșit de toamnă, iarna sau primăvara (toate concertele mari au avut loc în iulie-august, pentru a putea fi găzduite în aer liber), pentru perioada următoare (septembrie – decembrie) mă gândesc doar la o serie de concerte prin care să descopăr mai mulți artiști interesanți la prima audiție pe youtube.
Pe Bela Fleck vreau neapărat să îl văd, tot ce am citit și ascultat până acum mi-a trezit un interes puternic (am și scris un articol detaliat despre cei doi), eu fiind un mare admirator de country, începând de la Willie Nelson și Garth Brooks până la Blake Shelton. Dacă însă citiți articolul menționat mai spus, veți înțelege că, deși vorbim de banjo, muzica lui Bela Fleck e mult mai complexă și atacă genuri extrem de variate.
Și dacă înregistrările de pe youtube îl descriau ca un artist interesant, o discuție cu Dan Nicolau (un trompetist român foarte talentat, pe care îl puteți întâlni alături de Vunk sau Alina Manole) m-a convins definitiv că vreau să îl văd pe Ibrahim Maalouf la București. Originar din Beirut, cu multe premii la activ, cu sonorități speciale date de o trompetă modificată, un mix foarte interesant între jazz și sonoritățile orientale, Maalouf vine la București cu un proiect special, Kalthoum, dedicat uneia din cele mai interesante voci a lumii arabe.
Cum mi s-a părut Avishai Cohen prima dată când l-am văzut puteți citi aici, în mod cert merită văzut cel puțin o dată în viață, vă va schimba imaginea jazzului instrumental. Sunt două concerte (pe 10 și 11 octombrie), deci aveți două ocazii să îl vedeți pe artistul considerat cel mai bun produs de export al jazzului israelian. Dar despre el mai pe larg într-un articol dedicat. Ray Wilson este cea de a 3-a voce Genesis, după Peter Gabriel și Phil Collins; eu l-am postat la Clipul zilei pe ForeverFolk, mi s-a părut un artist interesant și fără legendara trupă. Joe Satriani nu necesită mari prezentări, este un virtuos al chitării electrice, unul din cei care au determinat termenul de guitar hero. Brad Mehldau e un melanj între un compozitor și pianist remarcabil și un pasionat de convertirea la jazz a unor piese extrem de variate, fie că vorbim de Beatles, Black Sabbath sau Radiohead. Și despre el vom mai vorbi mai pe larg.
Se anunță o toamnă interesantă pentru cunoscători, poate mai puțin pentru consumatorii de comercial. Voi ce concerte preferați în această toamnă?
Concerte interesante în toamnă
- 1 octombrie: Ray Wilson&Quintet, Cinema Patria;
- 10 și 11 octombrie: Avishai Cohen, Sala Radio;
- 12 octombrie: Joe Satriani, Sala Polivalentă București;
- 13 octombrie: Joe Satriani, Sala Polivalentă Cluj;
- 15 octombrie: Hindi Zahra, Sala Radio;
- 5 noiembrie: Bela Fleck și Abigail Washburn, Sala Radio;
- 19 noiembrie: Ibrahim Maalouf, Sala Radio;
- 26 noiembrie: Brad Mehldau Trio, Sala Radio;
- 6 decembrie: 2Cellos, Sala Palatului;
- 7 decembrie: Tarja Turunen, Sala Palatului;
- 10 decembrie: Nightwish, Sala Palatului.
Ți-a plăcut? Dă mai departe!
