Vorbind din punctul de vedere al conferintelor stiintifice la care am participat in ultima vreme, as spune un Nu! mai mult decat hotarat. Continutul prezentarii trebuie sa fie de calitate, asta e clar ca e o conditie de la care nu se poate face rabat, dar doar continutul nu rezolva problema unei conferinte.
Modul de prezentare. Aici ma refer in primul rand la partea tehnica. Daca ai multe date, nu le pune intr-un tabel, pentru ca dupa 2 tabele, cei care te asculta sunt deja chiauni – un grafic este mult mai explicit intr-o prezentare. Apoi, prea mult text pe un slide dauneaza grav la imagine – la inceputurile prezentarilor stiintifice, un tip (evident englez, ca ei dau startul la toate ideile bune) mi-a povestit de “regula lui 6” in prezentare: maxim 6 randuri pe slide, maxim 6 cuvinte pe rand. Stiu, nu iese mereu, dar macar incearca sa nu pui fraze intregi, ci mai degraba cuvinte cheie pe baza carora sa poti “lega” un discurs. O alta greseala vazuta destul de frecvent este “cititul de pe slide”. Explicatii ar fi multe: emotiile vorbitului in public (vorbim despre astea imediat), nesiguranta utilizarii limbii in care se tine prezentarea, nesiguranta asupra continutului. Dar credeti-ma, citind “in gand”, cei din public sunt mult mai rapizi decat tine care citesti “cu voce tare”.
Limba. Daca prezinti intr-o limba de circulatie internationala, asigura-te ca esti capabil sa vorbesti cat de cat cursiv si clar in limba respectiva. Pentru ca un discurs greu inteligibil fie plictiseste (unii pleaca), fie confuzeaza, fie (cel mai grav) enerveaza. Majoritatea conferintelor ofera si varianta prezentarii sub forma de poster, iar acolo, comunicarea cu cei care vin sa iti citeasca posterul este mult mai informala si mai relaxata.
Carisma. Aici depinde daca o ai sau nu. Unii sunt facuti sa tina discursuri in public, altii o fac ca trebuie. Numai ca majoritatea din noi ajung sa tina o prezentare in fata unei audiente mai mari sau mai mici. Doar ca sunt si mici aspecte pe care le putem “corecta” din regia tehnica. Tinuta e unul dintre ele – comunitatea stiintifica e una destul de scrobita, asa ca incearca sa ai o tinuta (vestimentara si “atitudinala”) macar decenta daca nu eleganta. Despre asta, Alex Negrea a “combatut” bine intr-un articol foarte interesant destinat Social Media. Stiinta se poate face in papuci si bermude (mai ales daca presupune munca de teren), dar prezentarea ei nu.
Discutiile “de dupa”. Nu as recomanda nimanui nici sa se certe cu cei care te critica sau nu sunt de acord cu ideile/concluziile tale. Esti la o conferinta stiintifica si, cu foarte si putin probabile exceptii, nimeni nu are ceva personal cu tine, ci doar o alta parere despre subiectul pe care tocmai l-ai dezbatut. Critica constructiva poate fi extrem de utila, poti obtine idei noi. In plus, publicul apreciaza receptivitatea. Si nu te teme de intrebarile post-discurs. O lucrare dezbatuta apare ca o lucrare buna, daca nu te intreaba nimeni nimic, fie 1) a fost atat de sci-fi incat nu au inteles nimic, fie 2) i-ai plictisit ingrozitor.
Glumele. Hmm, riscanta treaba, mai ales la o conferinta stiintifica. O gluma te poate face foarte popular sau te poate pune intr-o lumina nefavorabila. Asa ca, mare grija!
Emotiile. In ciuda a ce recunoastem sau nu, cu totii avem emotii cand vorbim, mai mari sau mai mici, pe care unii le controleaza foarte bine si le canalizeaza in directii pozitive. Da, din nou Alex are dreptate: daca lucrezi intr-un domeniu unde ai nevoie sa tii prezentari constant, poate iti trebuie un antrenor.
Si nu uitati: repetitio est mater studiorum!
Ți-a plăcut? Dă mai departe!
