
Despre Craiova am scris pe la inceputuri intr-o leapsa olteneasca. Doar ca atunci a fost vorba de “ce mi-a venit la indemana repede”, acum am timp sa rumeg subiectul.
Craiova e un oras al contrastelor, o imagine foarte alb-negru si aproape lipsita de nuante de gri. Sper sa nu ii supar pe prietenii din Craiova (Lucian, Dana, Marius, Anda, Dragos si toti ceilalti) spunand ca nu e vorba doar de o imagine proasta si vorbesc din experienta. Eram la OMV-ul de pe principala spre Filiasi, mancam. Si a venit un domn si s-a asezat la masa noastra si ne-a spus ca e cazul sa terminam de mancat si sa plecam, ca n-are unde sa stea. Si a fost asa credibil incat am mancat cu viteza luminii si am intins-o. In plus, l-am cunoscut si pe Andrei Goreci in tabara folk de la Calafat, sora lui, Teona, canta folk, mi-e foarte draga, ea a primit primul Premiu ForeverFolk, in 2009, la Vatra Dornei. Dar nu voi sustine vreodata ca doar atat inseamna Craiova, ca cel mai de seama reprezentant al Baniei este Caiac, nu sunt atat de redus mintal sa afirm asa ceva.
Scoala de fotbal a Craiovei a fost si va fi o resursa inegalabila de talente, de la Oblemenco si Deselnicu la Craiova Maxima (nu va mai recit iar tot lotul!), de la generatia lui Gica Popescu (punem pariu ca stiu si echipa aia?) la “lotul Netoiu” si terminand cu cea falimentata de Mititelu. Doar ca asa cum e capabila sa dea un numar nesfarsit de talente, tot la fel oltenii sunt capabili de performante manageriale negative greu de egalat in fotbal (vezi presedinti ca Netoiu, Dinel Staicu sau Mititelu, vezi fotbalisti de talia lui Adi Ilie sau Danciulescu ce au jucat la Electroputere, dar nu la Universitatea).
Craiova mi se pare un oras plin de istorie, incepand de la antica Pelendava, apoi adevarata capitala a Olteniei, cu Mihai Viteazu si Fratii Buzesti, cu Iancu Jianu si Tudor Vladimirescu. Craiova e fara indoiala un oras cultural, cu Tudor Gheorghe, cu Silviu Purcarete si al sau Titus Andronicus jucat de Stefan Iordache, cu Marin Sorescu, cu Festivalul Shakespeare.
Craiova a fost si va fi un oras pe care il asociez productiei de masini, incepand cu Oltcit-ul, apoi Daewoo si acum Ford. Din anii ’90, raman si Topway (untdelemn de la Bunica si margarina), dar si Doljchim-ul, producatorul de ingrasaminte chimice sau termocentrala de la Isalnita.
Gata, ca am aberat destul. Pentru voi ce inseamna Craiova?
@Andreea e bine sa ramanem pozitivi 🙂 Nici eu nu cred ca in Craiova sunt doar lucruri nedorite.
Dacă te abonezi, periodic vei primi informații despre activitatea mea muzicală: concerte, proiecte, piese noi!
3 Comments
[…] afla ce cred despre Craiova ?i ceilal?i onor membri ai DreamTeamRO: Claudiu, Vlad, Make, […]
Craiova e acasa 🙂 In liceu, recunosc ca nu ma prea omoram dupa orasul asta. Pe urma, cand m-am tot mutat, a inceput sa imi fie dor. De ai mei, de liceu, de prietenii pe care i-am lasat acolo, de parcul Romanescu (e minunat locul ala), de inghetata la dozator de pe Lipscani, de biblioteca judeteana (care e foarte bine aprovizionata, garantez).
E un oras frumos, pe cuvant 🙂 (da, are si parti proaste, dar nu despre asta vreau sa scriu acum).