Greu de crezut, dar ieri, 14 martie, am împlinit 1 an de la primul concert online, altel spus un an de cultură digitală. Pe 14 martie 2020 lansam contul de Patreon și concertele online ca alternativă la concertele live cu public ce nu mai erau permise. La început a fost entuziasm, primul live a fost o reîntâlnire cu mulți oameni din toate colțurile Europei. Pentru ei, cumva, era o oportunitate să mă vadă, distanța nepermițându-le să ajungă la concerte decât ocazional. Treptat, entuziasmul a scăzut, lumea era sătulă de ecranul de laptop de la muncă, nu mai avea răbdare și de distracție tot digitală. Dar până în iunie a fost OK, am trecut ușor peste (zic eu).
Dovadă că am terminat Ninsorium, am terminat de recuperat investiția la Alchimie cu aproximativ 6 luni mai rapid decât planul inițial (aprilie 2021), am dat multe discuri, am făcut tricouri, pot să spun că la începutul lui iulie aveam o dispoziție foarte bună, chef de cântat, priveam încrezător vara. Care s-a dovedit una reușită, iulie – septembrie fiind la nivelul unei luni de top dinaintea pandemiei. Am prins curaj și am început lucrul la albumul cu numărul 4 (despre el, în episodul următor), am lansat și un prim single – Plouă. Ba am făcut și albumul POE3 – note lângă note, cu copiii din Sectorul 3.
Din octombrie ne-am întors însă în online și cumva entuziasmul tuturor a avut o cădere mult mai mare ca în martie 2020. Apoi a început calvarul coronavirus în familie (10 infectați, 2 decese), oricât am mai încercat, nu se legau lucrurile (între 20 octombrie și 11 ianuarie, viața a curs între spitale, înmormântări și pomeni). Au fost două încercări de live, dar cam atât. Circa 40 de oameni au continuat să mă susțină și nu suma e importantă, ci gestul, încrederea că banii se materializează în muzică. Nu am miliardari în listă, sunt oameni absolut normali care muncesc mult (îi cunosc pe toți) și cărora le mulțumesc că au ales să mă susțină pe mine și nu vreo cauză umanitară.
Sfârșitul de an a coincis cu apariția ASOCIAȚIEI INFORMART (vă așteptăm cu cei 2% – vă rog, nu îi lăsați statului român, dați-i cuiva să îi folosească), apoi la început de martie am lansat încă un single – Primăvara.
Unde suntem după un an de cultură digitală
Deși a fost un an extrem de productiv (parcă nici nu ai zice că a fost pandemie la câte am reușit), în momentul de față situația continuă să fie neclară. Valul 3 al pandemiei face orice plan inutil, astfel că orice planuri muzicale sunt încă premature și sortite modificărilor permanente. Recunosc că resimt foarte tare anul de cântat puțin – fizic (mâna se mișcă greu pe chitară, vocea are nevoie de exercițiu serios) și psihic (ideea că muncim, muncim, dar pentru ce?). Când vom putea cânta? Vor exista festivaluri, măcar cele mici, măcar în aer liber? Lansare de disc? Păi nici Ninsorium nu am lansat…
Mi-aș dori să vă spun că va fi mai bine, că ne vom putea vedea mai mult ca anul trecut. Că vom cânta. Momentan însă, nu pot să fac asta. Pe 28 martie însă am rapelul vaccinului și după o să prind mai mult curaj să îmi deschid aripile.
Ți-a plăcut? Dă mai departe!
