Dan Chisu si caii verzi de pe pereti

Romania. CARITAS. SAFI. FNI. TeleEuroBingo. De ce au avut atat succes aceste “proiecte” in Romania? Pentru ca visul romanesc este imbogatirea peste noapte, cu eforturi minime, pe baza celebrei “Da, Doamne!”. Din pacate, inca nu realizam ca e un simplu miraj si ca pentru un miliardar creat, exista cateva sute de mii de perdanti.

Vazandu-l pe Tocitu (Adrian Titieni) si Buzila (Tudor Smoleanu) pierduti in mrejele computerelor, multi tineri vor rade sau nu vor intelege mesajul. Computerul, smartphone-ul, tableta, tehnologia in general e deja in ADN-ul multora dintre noi. Pentru cei mai in varsta insa, ramane un domeniu aproape necunoscut. Sigur, exista si exceptii, jos palaria pentru cei care au reusit, la 50, 60, chiar 70 de ani sa dobandeasca cunostinte minime sau avansate in domeniu. Dar sunt mii de oameni a caror viata s-a schimbat dramatic pentru ca nu au reusit sa se adapteze noilor provocari ale societatii. Al doilea plan este al tinerilor Marius (Ionut Visan) si Cosmina (Anca Florea), aflati in pragul unui castig neasteptat, 1 milion de euro printr-unul din miile de concursuri, tombole si promotii de care suntem asaltati in fiecare zi.

E o intreaga dezbatere daca filmul are happy-end sau nu. Cei doi tineri nu castiga milionul, cei doi maturi atehnici primesc o teapa uriasa, daca ne gandim ca vorbim de someri fara posibilitati reale de a-si indrepta viata. Si totusi, oare banii, nemunciti si usor castigati, le-ar rezolva problemele? Sau e mai important pentru un pusti numit de prieteni Orfanu’ ca isi intalneste pentru prima oara tatal, chiar daca aparent doar pentru cateva secunde, cand intalnirea celor doi eclipseaza castigul banesc? Iar daca ma gandesc ca majoritatea covarsitoare a celor care au castigat la loto in Romania au avut un final tragic, atunci raspunsul este DA hotarat.

Dincolo de povestile din film, un pic despre ideea de act cultural independent in Romania. M-am regasit perfect in povestile regizorului Dan Chisu, care a declarat ca a investit 250 000 mii de euro in film (fara a lua in calcul cheltuielile suportate de prieteni si relatii) si spera sa recupereze macar 10%. In povestile despre lipsa oportunitatilor de a promova acest film, de a ajunge la public. Oare sunt asa multe filme romanesti realizate anual incat abia isi gasesc loc in setlistul cinematografelor? Sau e nevoie de un pumn in masa legislativ care sa oblige la promovarea actului cultural romanesc?

Ca si Dupa dealuri, al lui Cristian Mungiu, Si caii sunt verzi pe pereti impresioneaza prin radiografia fidela a societatii romanesti. Destine schimbate intr-o clipa, lipsa educatiei (indiferent de formele ei), inadaptabilitatea la noile provocari ale societatii umane, perturbari ale sistemelor de valori.

Mai multe informatii gasiti pe site-ul filmului sau pe pagina de facebook. Despre coincidente in povesti paralele gasiti o poveste superba la Vlad. Iar pentru a va convinge ca merita sa vedeti filmul, trailerul oficial.