Despre un sport care merita mai multa expunere: baschet

Stiti deja ca pe-aici gasiti multe despre sport, iar pana acum am tot scris despre fotbal si rugby. Un alt sport care mi-a fost si imi este foarte drag e baschetul. Descoperit prin cls. a VII (1991-1992), cand profesorul de sport (Zanfir pe numele lui) ne-a initiat mai in detaliu in regulament, dar mai ales in tehnica acestui sport (pana atunci mai jucasem de cateva ori, dar cam dupa ureche). Tot pe-atunci, TVR-ul incepe sa transmita All Star Game-ul, dar si meciurile din NBA. Astfel ca datorita unuia dintre ASG am dormit doar vreo 2 ore, pentru ca meciul a avut prelungiri si s-a terminat la ora 5 a.m. A fost editia din Utah, cu Vestul invingand dupa prelungiri, iar “localnicii” Karl Malone si John Stockton co-MVP, iar pentru Est erou a fost Mark Price, care a inscris 8 cosuri de 3 puncte in 2 sferturi.

Ieri, am marsat la propunerea facuta de Chinezu (acest mameleon al dusului oamenilor de pe scaunele din online la sport in offline :D) si Oltea aka Nebuloasa sa mergem sa vedem meciul dintre Steaua Turabo si BC Timisoara contand pentru Cupa Romaniei, echipa din Banat fiind chiar detinatoarea en-titre a trofeului, iar Oltea activand ca un fel de PR al echipei din Timisoara.

Meciul nu a fost echilibrat decat in primul sfert, la pauza Steaua avand deja un avans de 13 puncte. Meciul a fost decis, in mod evident, in prima jumatate a meciului, de aruncarile de 3 puncte, unde Jackson a fost “in mana”, in timp ce timisorenilor nu prea le-a intrat nimic. In lupta de sub panou, Virgil Stanescu, secondat de Popescu si Smith, a dominat duelul cu Pesic si Paltinisanu. De asemenea, Steaua a demonstrat ca are un lot mult mai echilibrat, “banca” furnizand oameni capabili sa ii inlocuiasca pe titulari, in timp ce Timisoara, datorita unui lot destul de redus numeric, a fost nevoita sa foloseasca “5”-ul de baza mai tot meciul, ceea ce a facut ca echipa sa cada fizic.

Pentru BC Timisoara, adevaratul castig este, fara indoiala, Catalin Petrisor, un pusti de 18 ani care a prins ultimul sfert aproape in intregime si care a dat dovada de mult tupeu in joc (in sensul bun al cuvantului). Sunt convins ca Dragan Petricevici, antrenorul celor de la Timisoara, il va transforma din talent in certitudine (apropos de Dragan Petricevici, nu trebuie sa ratati articolul Cristinei Bazavan despre antrenorul sarb).

Din pacate, ca si in cazul altor sporturi, galeria de la fotbal a fost si ea prezenta si nu a ratat ocazia sa isi dea in petec. Baietii astia cu creierul tinut la banca de organe sunt voinici si fiorosi doar cand sunt minim 100. Ca altfel e ca in povestea cu Ali Baba, cand cei 40 de hoti striga: sa fugim, ca ei sunt 3 si noi suntem singuri. Daca ar fi cantat doar cantecele echipei, as fi spus ca sunt mandru ca sunt stelist. Asa, pot spune doar ca, intamplator, simpatizam aceeasi echipa.

P.S. Nu va faceti iluzii, nici suporterii celorlalte echipe nu sunt mai rasariti. Prostia nu cunoaste limite de genul echipei cu care simpatizezi