Din Cehia, cu dragoste. De fotbal adevarat.

L-am vazut prima oara in terminalul din Dusseldorf. Asteptam amandoi avionul de Praga. Relaxat, bermude de jeans, vorbind la telefon. Am avut dubii daca e el. Dar l-am asteptat sa se ridice in picioare, stiam ca are 2.02 m, iar cand a facut-o, orice dubiu a disparut. N-am vrut totusi sa il hartuiesc ducandu-ma direct la el.

S-a asezat pe locul lui, clasa economic. Si-a scos tableta, si-a pus castile si s-a bagat la ceva film am banuit. Ei, cum sa deranjezi omul. Intr-o ora eram la Praga. La intrarea in terminal, mi-am luat inima in dinti si i-am cerut un autograf si l-am rugat sa facem o poza. Foarte amabil, chiar incantat, a acceptat. Un domn la fel de amabil, mi-a luat aparatul si ne-a imortalizat.

A reprezentat pentru Cehia cam ce a fost Camataru pentru noi. Doamnelor, domnisoarelor si mai ales domnilor, Jan Koller!