Dreptul la opinie personala

Ca sunt un fan inrait de social media se stie, ca dovada am cele aproape 6000 de twitturi date intr-un an si un pic, faptul ca am inceput sa scriu constant pe blog si, se pare la fel de constant, a inceput lumea sa ma citeasca, am facebook, ce mai, “sunt de-acolo”. Imi place faptul ca interactionez cu oameni din diferite domenii de activitate, cu diverse preocupari, cu implicare in proiecte de care habar nu aveam si care imi plac la nebunie.

De la toti cei cu care interactionez reusesc sa invat multe chestii pe care as fi zis ca sunt floare la ureche, numai ca practica ne invata ca nu e asa usor. Desi fac o groaza de chestii (cercetare, stiinta, radio, presa etc.) redescopar apa calda si constat ca cu cat stii mai multe, cu atat ai mai multe de invatat.

Dar dincolo de aceasta interactiune continua si, sper eu, constructiva pentru ambele parti, nu pot sa ii inghit pe cei care cred ca ce spun ei e litera de lege si eu trebuie sa fiu din start de acord. Oare in secolul 21 s-a auzit prin toate zonele tarii noastre, fie ele inundate sau nu, de dreptul la opinie personala? De argumente si nu de axiome? In fond, pot sa nu am dreptate, ca doar nu e nimeni detinatorul adevarului absolut, dar de discutii si nu de dictate ati auzit?

Democratia poa’ sa cada greu la stomac dupa ce ai fost crescut intr-un sistem cu principiul de baza “seful are intotdeauna dreptate!”.