Drumuri de aprilie

Am fost mult pe drumuri în luna aprilie, așa că să îmi fie scuzată lipsa poveștilor de pe drumurile patriei, doar poze cu frumusețile fiecărui loc anunțând oamenii pe unde umblu. Dar acum că a trecut lansarea din București, pot să depăn un pic din cele petrecute și sper să ajung cu poveștile la zi. Nu au fost puține drumuri, ba cu muzica (am avut primele concerte de promovare a albumului Alchimie), ba cu povești pentru blog sau vizitarea unor proiecte LIFE din Austria sau recoltarea de probe. În rezumat, ar fi după cum urmează:

• București – Măldărești – București: 450 km,
• București – Craiova – București: 460 km,
• București – Divici – Socol – Timișoara – Lugoj – Reșița – Măldărești – București: 1350 km,
• București – Arad – Viena – București, plus 3 zile de umblat prin Austria (Wachau, Morava, Treisen): 2500 km;
• București – Constanța, 440 km,

drumuri ce au totalizat circa 5200 km. Toată lumea mă întreabă cum reușesc, dacă nu îmi e greu, dacă nu obosesc uneori. Evident, nu e ușor. Încerc să îmi pregătesc drumurile din timp, să leg deplasările (dacă am o acțiune de cercetare la Porțile de Fier, voi încerca să și cânt într-un oraș din zonă sau de pe traseu). Prefer să nu merg singur, tocmai pentru a avea cu cine să povestesc, să nu mă ia somnul (am mers și noaptea uneori), ba chiar să conducă.

Cum au fost concertele din aprilie

Credit foto: Petre Dalea

La Timișoara, Cristi Stegaru (unul din oamenii care dețin The 80’s Pub) are o pasiune pentru folk și face concerte doar pentru acest motiv. Clubul este plin oricând, concertele nu au rolul să aducă oameni acolo. Iar pentru asta am tot respectul și îi mulțumesc pentru invitație și ospitalitate. La Reșița a fost un cu totul alt tip de public, o comunitate de motocicliști, plus familiile lor. Chiar dacă majoritatea erau în mod cert ascultători de rock și metal, cred că ne-am descurcat bine, am strâns multe mâini după concert. Aici, mulțumirile merg către în special către Victor Hosu – el este cel care ne-a vrut acolo și a făcut toate eforturile pentru aceasta, lui Dorian care ne-a cazat în apartamentul său și tuturor celor care ne-au fost alături. Nu în ultimul rând, aș vrea să îi mulțumesc lui Petre Dalea pentru prietenie, pentru susținerea campaniei de crowdfunding, pentru promovarea pe blogul său și nu în ultimul rând pentru cronica de concert.

La Conacul lui Maldăr nu e un concert propriu-zis, dar de fiecare dată e special. Am cântat acolo și toamna, și iarna, cu foc în șemineu, acum am cântat lângă piscină, lângă un mic foc de tabără, iar ploaia, deși ne-a amenințat toată seara, ne-a iertat și a fost foarte simpatic. Am avut emoții văzându-l pe 6fingers în “public” (clăparul trupei byron), așa cum am de fiecare dată când e un coleg în public. Nu știu de ce, dar pur și simplu se întâmplă. Am gustat iar din bunătățile locului (încercat, pentru prima oară, Edelweiss, un desert…nici nu pot să vă spun! Delicios e un cuvânt modest!). La Conac merită să mergeți dacă sunteți în zonă și doar pentru a gusta din bunătățile pregătite (nu de alta, dar ca să petreceți un weekend acolo, aveți de așteptat până prin octombrie deja!). Locul în sine este o poveste cu multe arome și posibilități de a vă bucura mintea și sufletul.

De acum, începem să căutăm variante pentru a duce Alchimie în cât mai multe locuri din țară. Probabil grosul va fi în toamnă, dar și până atunci voi încerca să găsesc cât mai multe evenimente prin care discul și muzica să ajungă la voi.