De-a lungul istoriei, stiinta a vorbit de mai multe “efecte”. Unele au fost considerate initial ca fiind niste anomalii, care ulterior, cu cat omul s-a dezvoltat, si-au gasit si explicatii stiintifice. Avem astfel efectul Doppler, efectul fotolectric, efectul Coanda, efectul de piramida.
In 2002, eram deja de circa 5 ani jumate in camin, in Grozavesti. Acelasi camin, acelasi etaj. Doar camerele s-au mai schimbat. Pentru posteritate le vom identifica – 306, 322, 341. S-au schimbat portari, mecanici, femei de serviciu, generatii de colegi de palieri si camin, chiar si administratora…. In tot acesti ani, nu am avut tirbuson. Desfacutul sticlelor de vin era mereu o provocare sau un calvar, dupa temperament si stare de spirit. Bagatul dopului in sticla, lovirea de perete, un cutit, un … orice. Undeva la sfarsitul lui februarie 2002, merg cu (pe atunci) noua mea prietena la cumparaturi intr-un hipermarket. Intampaltor, imi cad ochii pe un tirbuson si imi aduc aminte ca il vreau de ani de zile. Toate bune si frumoase, povestea pare sa se termine aici. Incep sa raresc drumurile prin camin, petrec din ce in ce mai mult timp cu prietena mea, apoi logodnica, actualmente sotie. Uite ca tirbusonul a fost cu noroc…
La sfarsitul lui 2006, un alt vechi combatant al Grozavestiului (8 ani batuti pe muchie), bun prieten cu mine, ma anunta ca si-a luat tirbuson. Ii spun “Bai, Tudorele, sa nu fie un semn!”. La nici 2 saptamani, isi face o prietena noua. Hai cu ea la un suc, hai ramai pe la ea. Deja nu mai da prin camin, deja apar statusuri pe messenger de genul “nothing compares to you” sau “you are so beautiful”.
Ma tem sa afirm asta, dar cred ca putem vorbi de un efect al tirbusonului…
Ți-a plăcut? Dă mai departe!
