Eu și Game of thrones

Când a apărut Game of thrones, nu aveam HBO, nu mă pasiona uitatul pe net la filme/seriale, nu aveam prea mult timp, ce mai, eram pe lângă subiect. Cred că abia prin sezonul II am început să întreb în stânga și-n dreapta care e faza cu acest serial, că prea vorbeau toți despre el. A încercat cineva să îmi explice, era prea complicat oricum, n-am dat importanță. Eram în ultima parte de postdoc, articole științifice, chestii complicate, cine avea timp, apăruse deja partea a 3-a, erau multe de văzut. Dar mai era o chestie: era tipul de serial de care m-aș fi lipit instant, ceea ce nu era bine la momentul respectiv. Mi se pare că fiecare din noi, de la un moment încolo, ne lipim de anumite tipuri de filme. Dacă nu îți place Lord of the rings, clar nu te vei uita la Harry Potter sau Game of thrones. Dacă ești fan Hunger games, Divergent ți se va părea bun, dacă nu, nu te uita.

Sfârșitul postdoc-ului a venit ca o descătușare din multe puncte de vedere și multă lume a răsuflat ușurată în jurul meu. Și atunci am găsit. timpul să mă apuc de uitat la Game of thrones. A urmat o cură intensivă de uitat, 3-4-5 episoade pe zi, plus documentarea aferentă, ca să înțeleg mai bine simboluri, familii, legături etc. Timp de o lună, luam pauză de la Game of thrones doar pentru urgențe și chestii importante. Și ce putea să mă fascineze pe mine, la prima vedere, decât coloana sonoră, cu tema de violoncel (unul din instrumentele mele favorite, mai ales în context de gothic rock sau symphonic metal).

Încă din copilărie când citeam o carte era inevitabil să nu încep să mă atașez de anumite personaje, nu neapărat de cel principal. Recitem anumite părți ale unor cărți doar pentru că îmi plăcea reacția unuia dintre subiecți în anumite situații. Ce e surprinzător în Game of thrones e că sentimentele față de anumite personaje se schimbă pe parcursul evoluției lor. În timp, începi să te întrebi care sunt personajele pozitive și care cele negative cu adevărat. E greu să îi iubești pe cei din familia Lannister, dar în timp începi să le înțelegi reacțiile și atitudinile. Recunosc, Tyrion Lannister mi se pare cel mai fascinant personaj din poveste. Mai mult ca sigur, e și meritul actorului Peter Dinklage, care face un rol excelent. Și dacă vorbim de familia Lannister, după 4 serii am ajuns la concluzia că nici Jamie nu e chiar băiat rău și cu sufletul hain până la capăt, dar legăturile de familie sunt atât de puternice încât nu mereu va face lucrurile corecte.

Apoi un alt personaj extrem de interesant, deși deocamdată ușor extern planului principal este Daenerys Targaryen. Vândută într-o căsătorie cu un sălbatic pentru ambițiile fratelui; pierderea soțului și a fiului născut mort; eliberarea sclavilor din mai multe cetăți, dominația cu ajutorul dragonilor, animale tot mai greu de controlat. Presimt că va juca un rol important în continuarea serialului, deși este evident că nu ușor să conduci. De cei din Casa Stark e periculos să te atașezi, nu de alta, dar George R.R. Martin imediat mai omoară vreo 64 de reprezentanți. Cei rămași însă (Arya, Jon, Sansa și mai ales Bran) sunt personaje a căror personalitate poate fi marcantă.

Și pentru că provocarea colegilor din Kooperativa 2.0. în a participa la #UrzealaBloggerilor este să îmi aleg o casă, pentru noul sezon de Urzeala tronurilor (dacă nu știați, acesta e echivalentul în limba română a titlului filmului) merg pe mâna Casei Tyrell. Surpriză, nu? Păi unde ar fi farmecul dacă am fi toți în Casa Stark? Am încredere în abilitatea Olennei Tyrell și în rezistența tinerei Margaery (a îngropat deja doi soți), dar și în puterea economică a casei.

Hai, ochii pe TV (sau pe www.hbogo.ro – primul episod poate fi văzut acolo fără abonament), faceți-vă temele și să fiți pregătiți de multe surprize. Pentru că, evident, winter is coming…

Sursa foto: Watchers on the Wall

[fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]