Folk la nuntă

Sunt convins că articolul de față va stârni unele pasiuni, mai ales din zona “vai, folkul e o muzică profundă, un act cultural, nu ceva mercantil”. Hai să lămurim o chestie. Până să fie om de cultură, artistul, indiferent de categorie, trebuie să trăiască din ceva. Sunt foarte puțini artiști români care trăiesc doar din arta lor. Așa că au job-uri adiacente, au proiecte diferite și tot așa.

Așadar, declarație pe proprie răspundere: sunt Marius Matache, sunt folkist și cânt la nuntă/botez/cumetrie/petreceri private/teambuilding-uri/agape. Etc. Și nu mă tem să afirm asta public. Pentru că merg acolo să cânt. Nu să dansez din buric, nu să fac striptease, merg să cânt.

Totul a început odată cu creșterea în notorietate, prietenii au început să mă roage să cânt la evenimentele lor, unde eram în calitate de invitat și am făcut-o întotdeauna cu mare bucurie. Pentru că făceam o bucurie unor prieteni. De obicei, nu am depășit 3-4-5 piese (15-20 min) pentru că oamenii erau acolo din alt motiv, nu la spectacol, nu pentru a mă afirma eu, nu pentru a arăta ce mare artist sunt. 

Dar la un moment dat am primit un mail în care cineva m-a solicitat să cânt la botezul fiicei lor, un recital de o oră. Așa cum o chemi pe Andra sau pe Mirabela Dauer (am dat două nume la întâmplare), așa m-au invitat oamenii pe mine. Cu playlist care să includă atât piese de-ale mele și coveruri. Recunosc că i-am întrebat pe oameni dacă sunt siguri că vor folk la evenimentul lor, oamenii au fost foarte fermi, au spus că prietenii lor sunt fani de Vamă, de folk, de Pasărea Colibri și Phoenix etc. Drept pentru care am bătut palma, am fost, am cântat, oamenii sper că au fost mulțumiți și totul regulamentar. Idem, la început de septembrie, a fost o nuntă/cununie civilă a unei fane mai vechi. De teambuilding-uri nu mai vorbesc, că acestea deja sunt mult mai numeroase. 

Spectacolele mele sunt spectacolele mele. Diferența este că un spectacol precum cel de lansare costă suficient de mulți bani pe care, dacă nu îii plătește un sponsor sau o autoritate culturală, îi dai din buzunar. Ca să vă faceți o idee, spectacolul de lansare al albumului Alchimie ar costa, făcut de sine stătător, undeva între 1500 și 2500 de euro, fără ca eu să câștig nici un ban și fără să luăm în calcul chestiunile rezolvate “pe prietenie”, deloc puține. Faceți socoteala cât ar trebui să coste biletul, taxe, sonorizare, promovare, onorariile trupei (ei trebuiesc plătiți oricum) și comparați cu cât sunt dispuși oamenii să plătească.

Nu îmi e rușine să cânt la diverse evenimente, nu simt că mă înjosesc în vreun fel. Ba chiar mă simt flatat că sunt oameni care vor muzica mea pentru un eveniment important al vieții lor. Pur și simplu e un alt mod de a câștiga bani cântând și bucurând oameni, iar de multe ori o cale de a-mi asigura fondurile necesare pentru a putea face spectacole și a scoate albume. Înainte de a judeca oamenii, asigurați-vă că vedeți întregul tablou, nu doar colțul înverzit.