Una din teoriile fotbalului modern spunea la un moment dat ca e nevoie de jucatori cu talie, bine dotati fizic, care sa reziste unui joc bazat pe forta. Evident, a aparut echipa de “pitici” a Barcelonei si a demontat (partial) acest mit. Spun partial pentru ca, desi nu foarte inalti, jucatorii Barcelonei stau foarte bine fizic, iar in lotul Barcelonei apar si jucatori cu talie precum Puyol sau Keita.
Dar fotbalul a avut si jucatori cu adevarat “de buzunar”, cu inaltime mai mica de 1.65. Daca limita ar fi fost 1.70, am fi avut deja sute de fotbalisti, asa ca am preferat sa pastram o limita…joasa. Si desi pare surprinzator, nici unul din cunoscutii “pitici” de pe la noi (Fl. Dumitru, Fl. Petre, Torje etc.) nu se incadreaza in aceasta limita altitudinala.
Fara indoial ca cel mai talentat este Maradona (1.65), butoiasul atomic, rasfatatul, controversatul, colericul jucator argentinian. Responsabil pentru una din marile controverse ale fotbalului mondial: cine a fost mai bun, Pele sau Maradona? Campion mondial in 1986 cu Argentina si finalist in 1990 (a participat la 4 editii de campionat mondial – 1982, 1986, 1990, 1994), dublu campion al Italiei cu Napoli (intr-o echipa din care mai faceau parte brazilienii Careca si Alemao). Problemele cu drogurile (deloc putine – este motivul pentru care a plecat de la Napoli si pentru care a avut mari probleme de sanatate mai tarziu), dopaj cu efedrina la World Cup 1994, cariera de antrenor cu rezultate slabe, golul cu mana din semifinala cu Anglia din 1986, nimic nu poate sterge din imaginea celui care a incantat milioane de oameni cu driblingurile sale.
Alain Giresse (1.63) a facut parte din echipa Frantei campioana europeana in 1984 si bronz la Mondialele din Mexic ’86, alaturi de Platini, Tigana, Lacombe sau Luis Fernandez. Mijlocas ofensiv, pasator exceptional, cu o capacitate de accelerare a jocului exceptionala (foto dreapta).
Un alt francez miniatural a fost Ludovic Giuly (1.64), capitanul lui AS Monaco la finala UEFA Champions League pierduta in 2004 in fata unui FC Porto condus de Jose Mourinho. A castigat totusi UEFA Champions League cu Barcelona in 2006, dar in sezonul urmator a aparut Messi in echipa blau-grana, iar Giuly si-a pierdut locul de titular.
Avem si un portughez in lista “piticilor atomici” si anume Rui Barros, ce a jucat la Porto (Cupa Intercontinentala si Supercupa Europei), Juventus Torino (castigator al Cupei UEFA in 1990), Monaco sau Marseille. Actualmente este secund la FC Porto.
Pe meleaguri autohtone, cei mai batrani si-l amintesc pe Gheorghe Ciurea, capitanul Universitatii Craiova la finala Cupei Romaniei castigata in 1991. Jucator de picior stang, fie extrema stanga, fie mijlocas ofensiv, mic, indesat, extrem de muncitor. Elton (1.54) a fost “descoperirea” lui MM Stoica. Adus din Brazilia ca mijlocasul de creatie visat de ani de zile de Steaua, a devenit in curand marul discordiei intre Stoica si Becali sau intre Olaroiu (adeptul unui joc mult mai organizat si in care jucatorii trebuiau sa faca ambele faze) si publicul dornic de spectacol.
Ți-a plăcut? Dă mai departe!
