UPDATE: Un exceptional reportaj realizat de Vlad Ursulean in SUA, pe care vi-l recomand cu toata caldura.
Foarte multa lume ma intreaba ce parere am in legatura cu diverse probleme ce vizeaza mediul inconjurator, data fiind formatia mea (chimist) si specializarea mea (chimia mediului). Tot formatia ma impiedica sa imi dau cu presupusul fara sa studiez subiectele cu atentie.
Dezbaterile ecologiste din ultima vreme vizeaza subiectul extragerii gazelor de sist prin procedeul fracturarii hidraulice. Daca in cazul Rosia Montana era implicata mai multa chimie, aici vorbim de o considerabila componenta de foraj, clar in afara domeniului meu de activitate. Asa ca l-am consultat in aceasta privinta pe Daniel Iancu, folkist al patriei si un foarte priceput inginer de foraj dirijat, o tehnologie mult mai eficienta fata de cea utilizata la ora actuala la noi pentru exploatarea petrolului.
Dincolo de faptul ca oamenii nu fac diferenta intre prospectiuni si exploatare (vezi mizeria de articol de aici) – probabil explorare, exploatare nu difera prea mult asa ca trebuie sa fie acelasi lucru – problema este totusi una serioasa si ar trebui dezbatuta cu persoane avizate, nu cu persoane interesate si fara legatura cu subiectul. N-am vazut nici un reportaj la TV sau prin presa care sa intervieveze profesori de la Geofizica, UPG sau UTCB care sa explice procedeul in detaliu (schematic este prezentat in poza din stanga), riscurile generate si problemele ce pot aparea. Cam cum fac doi profesori americani in videoclipul de mai jos (multumesc, Daniel Iancu, pentru el).
Amestecul injectat contine apa (componentul principal), nisip (sau, in alte situatii aluminiu, material ceramic, bauxita tratata termic etc.) si o serie de aditivi (in SUA exista o lista de 750 de compusi aprobati pentru astfel de interventii [link], analiza EPA a identificat peste 1000 de compusi [link, Appendix A]). Forajele in cadrul fracturarii hidraulice se fac la adancimi mari, iar gazele sunt destul de disipate (gazele sunt prinse in spatii interstitiale – pori – care nu sunt conectate). Riscurile pentru mediu se refera in special la contaminarea apelor subterane. De altfel, daca ati urmarit filmuletul, cele mai multe plangeri ale oamenilor la asta se refera.
Agentia pentru Protectia Mediului a SUA a demarat o analiza [raportul preliminar – 278 de pagini – link] privind potentialul impact al fracturarii hidraulice asupra resurselor de apa potabila. Aceasta a fost implementata la solicitarea Camerei Reprezentantilor a SUA ca raspuns la ingrijorarea publica crescanda legata de aceasta tehnologie tot mai des utilizata in SUA. Raportul se bazeaza pe 18 proiecte de cercetare transdisciplinara dezvoltate ca sa raspunda unor intrebari legate de aceasta problematica, proiecte ce au inclus cinci tipuri de activitati si anume analiza datelor existente, evaluarea scenariilor, studii de laborator, evaluarea toxicitatii si studii de caz. Raportul final va fi suspus dezbaterii publice si evaluarii stiintifice spre finalul anului 2014. Intrebarile la care trebuie sa raspunda raportul sunt:
- care este posibilul impact al volumelor mari de apa preluate din surse subterane sau de suprafata asupra apei potabile;
- riscul de contaminare la suprafata al apei potabile ca urmare a unor scurgeri de fluide hidraulice (fluidele utilizate in fracturarea hidraulica);
- ce impact pot avea procesele de injectare si fracturare asupra resurselor de apa;
- impactul unor posibile scurgeri de ape de proces asupra apei potabile;
- tratarea apelor uzate rezultate si depozitarea deseurilor rezultate in procesele industriale;
In ceea ce priveste riscul seismic determinat de fracturarea hidraulica, un studiu realizat de NRC (US National Research Council) a notat ca numarul de evenimente seismice asociate cu activitati de foraj neconventionale este foarte redus, mai ales tinand cont ca peste 35.000 de astfel de unitati de foraj exista in SUA ([link]).
Fracturare hidraulica – buna sau rea?
Cand vine vorba de resurse, discutia va implica intotdeauna trei aspecte: aspectul economic, componenta sociala si problema protectiei mediului. Evident, pentru sanatatea mediului este de dorit ca impactul asupra acestuia sa fie minim. Pe de alta parte, omenirea are nevoie de resurse, iar oamenii au nevoie de locuri de munca si venituri pentru a supravietui, astfel ca nici una dintre cele trei nu poate fi eliminata din discutie. De aceea, e de dorit ca exploatarea economica sa se faca cu riscuri minime pentru mediul inconjurator, ceea ce implica utilizarea unor tehnologii cu un impact cat mai redus.
Remarcati ca analiza americana are loc la ceva timp dupa ce tehnologia a fost implementata si este utilizata pe scara larga. Ceea ce inseamna ca si acolo, in ciuda existentei celei mai tari agentii de protectie a mediului, interesul economic nu poate fi ignorat. La fel de evident, orice adaugare de compusi intr-un mediu in care ei nu exista in prealabil reprezinta o contaminare. Deci aditivii utilizati determina o contaminare, mai mare sau mai mica, a mediului. Pe de alta parte, izopropanolul, care exista pe lista compusilor ce apar ca aditivi, exista si in parfumurile pe care le utilizam zilnic, deci sa nu fim farisei.
Din punctul meu de vedere, daca in cazul platformei din SUA vorbim de foraj pe uscat (foto dreapta – Marcellus shale – sursa foto), in Romania forajul se face in Marea Neagra, ceea ce face interventia in caz de accidente mult mai dificila si mai costisitoare.
Momentan vorbim doar de prospectiuni (care nu cred sa dureze mai putin de 3 ani), ceea ce ar permite autoritatilor ca, odata cu prospectarea, sa se evalueze mai atent si riscurile generate de o exploatare pe scara larga a gazelor din Marea Neagra. In locul autoritatilor m-as apuca sa stabilescu niste referinte – ce exista acum si ce va exista dupa inceperea exploatarii (daca ea va incepe) – calitatea apei, diversitatea speciilor etc. Asa ca cei in cauza ar trebui sa ii implice pe specialistii in domeniu (romani sau straini, de ce nu) pentru o evaluare corecta a situatiei actuale.
In plus, nu uitati componenta sociala. Nu ii veti convinge niciodata pe cei care nu au locuri de munca din zona de explorare ca e mai bine fara, ei vad doar oportunitatea. Pana la grija pentru mediu, acei oameni au nevoie sa isi intretina familiile.
Presa, in loc sa arunce titluri bombastice gen “compania X a pus mana pe Vama Veche” sau “incepe distrugerea litoralului”, mai bine ar verifica indeplinirea pas cu pas a tuturor formalitatilor legale. De ce nu, introducerea unor clauze de siguranta si obligativitatea monitorizarii continue. Doar stim ca guvernantii, indiferent de culoarea politica, mai uita de ele, iar presa este, evident, cainele de paza al democratiei. Interzicerea unei activitati economice se face cu studii de impact solide, nu cu mitinguri si cantece. Poluarea se dovedeste cu buletine de analiza, nu cu reportaje TV. Pentru ca o companie mare sigur are buget suficient de mare pentru campanii de PR care sa discrediteze comentatori fara dovezi solide.
Ți-a plăcut? Dă mai departe!
10/05/2013 at 10:00
Presa se și informează. dar nu cea manevrată de obscure interese. De exemplu, Radio Republika Verde a avut ceva ireacții de bun simț în ceea ce privește exploatarea gazelor de șist. Iată și o intervenție a unui expert tehnic geolog, domnul Milan Sava: http://www.youtube.com/watch?v=BAus-v1Q46Q .
10/05/2013 at 10:02
@Alexandru nu am nici un dubiu ca exista si oameni de buna credinta si nici nu am pretentia ca sunt eu vreun vizionar 🙂
Pe de alta parte, din ce am citit eu (nu am citit suficient inca), nu exista un risc seismic ridicat, nici il filmul americanilor nu exista mentionat nimic, EPA nu ia in calcul subiectul deocamdata. Ori dl Sava vorbeste de cutremure cu magnitudine peste 7. Mai citesc si revin. La fel, spune ca nu este rentabila exploatarea – tocmai de aceea se fac prospectiuni, nu, sa vada daca sunt. Ma indoiesc ca o companie mare se apuca de investitii fara evaluare preliminara cost – profit.
10/05/2013 at 10:07
Verificările se vor face în funcție de interesele financiare ale unora, iar aici nu intră populația și nevoia sa de locuri de muncă. Îmi amintesc de ce spunea cineva legat, de o privatizare și interesele care au stat în spatele ei. Spunea că după ce a aflat, a regretat că a asistat la acea discuție. I-a fost frică. E posibil să se fi instalat frica și pentru că până atunci nu știa nimic, iar apoi a aflat niște lucruri, cu multe zerouri, cunoscute doar la nivel de semnatari ai contractelor.
Cât despre nevoia oamenilor de locuri de muncă, probabil dacă li s-ar demonstra că în timp sănătatea lor sau a apropiaților ar avea de suferit, iar banii câștigați în urma acestor locuri de muncă nu le-ar ajunge de tratament, nu ar mai avea o gândire pe termen scurt.
Dacă aduci specialiști, fie ei români sau străini, care nu locuiesc în zonă și care nu ar fi direct afectați de o posibilă contaminare a mediului, e posibil să nu-i prea intereseze dacă își iau partea. Cred că cel mai bine ar fi o comisie mixtă, atât română-străină, cât și de-ai locului sau din altă parte.
10/05/2013 at 10:17
@Daniel dupa cum spui si tu, problema nu sta in legi ci in modul cum se aplica – defectuos si discretionar.
10/05/2013 at 10:43
Mie mi se pare uimitor cum in SUA isi bazeaza deciziile pe rapoarte transdisciplinare facute in ani de zile, iar la noi se iau decizii (fara intrebari sau macar motivatii) peste noapte fara o minima consultare publica – eu cred ca lipsa aceasta de transparenta este in mare parte vinovata pentru reactiile celor multi.
Evident, o rezolvam si pe asta rapid – copiem raportul americanilor in 2014. Ca tot pamint este, nu? 😛
16 Comments
[…] ecologiştii care urlă pe toate drumurile, vă recomand acest material al lui Marius. Nu pentru că ar urma să vă lămurească vizavi de viitor, ci pentru că vă va […]
[…] luaţi cu încredere de aici, daţi cu copy/paste, fără să precizaţi sursa, fireşte, că doar ar fi culmea să faceţi […]