Frânturi Anonime

Frânturile anonime nu sunt bucăți fără apartenență, fără identitate, fără sens până la urmă, ci sunt bucăți dintr-un întreg mare numit Festivalul de Film Independent Anonimul 2014. De ce bucăți? Pentru că în cele 2 zile de festival de până acum am avut parte de experiențe total opuse, de la un film european premiat la Cannes la o întâlnire cu un creator de modă (nici măcar nu știu dacă acesta e titlul), de la discuții cu un om din zona advertisingului până la proiecții de film din canotcă. Iar pentru un pasionat de sport ca mine, apogeul numit întâlnirea cu Ivan Patzaichin.

Deschiderea festivalului a fost simplă și la obiect, fără festivismele obositoare specifice unui astfel de eveniment. Chiar dacă s-a mutat în București în acest an (din simplul motiv că locația din deltă, de la Sf. Gheorghe e în renovare), Festivalul Anonimul își păstrează boemia din inima deltei. Publicul vine la Verde Stop Arena nu doar pentru filme, pentru concerte. Publicul de București e dornic de verde, de aer, e dornic să iasă dintre betoane, iar cum verdele e ucis zilnic câte puțin de betoanele imobiliare, un astfel de loc devine un mic colț de Rai. Și a fost la fel și la proiecția de lângă Biblioteca Națională, când malul Dâmboviței era înțesat de oameni dornici de filme în aer liber. Locurile din cele 3 canotci erau demult ocupate, iar caiacele suplimentare erau la fel de “dorite”.

Conversații amical-Anonime cu brandul Patzaikin

Recunosc, eu și moda suntem necoplanari și discuția, pe alocuri, mă depășea. Dar dacă toți creatorii de modă sunt asemeni lui Olah Gyarfas (Credit foto Cătălin Mihăescu), recunosc că îmi pare rău că nu m-am făcut și eu. Dacă există tibetani în România, sau măcar verișori ai tibetanilor, el e unul dintre ei. Nu îi place Bucureștiul, se lasă greu convins să coboare din “creierii munților”, e copleșit de căldură, de poluare, de agitație. E drept, cu acest stil de viață te naști, ori agitația din venele mele nu cadrează cu o viață retrasă, liniștită, calmă. Dar nici profesional Gyarfas nu lucrează sub presiunea deadline-ului sau a ideilor de tipul “asta cere piața”, “asta se poartă anul acesta”. Nici o întrebare de genul “de ce nu mai creezi și pentru femei?” nu îi perturbă ideile, el De altfel, întreaga filosofie din spatele brandului vestimentar Patzaikin e una deloc comercială. Doru Frolu vrea ca întreg procesul să fie local, cu in și cânepă plantată în deltă, Gyarfas e pasionat de munca de laborator și încearcă soluții de coloranți naturali sau găsește nasturi făcuți din rășini naturale, nu din polimeri de sinteză (scuzați termenii chimici, defect profesional). Ideea de producție de serie este aproape utopică pentru ce așteptări au ei de la munca lor. Gyarfas își dorește ca oamenii ce îmbracă hainele pe care el le croiește să se simtă bine în haine, crede că hainele trebuie să aibe viața lor (una din haine avea nasturi de cupru, care în timp, prin purtare, își vor schimba culoarea datorită oxidării). Doru crede că hainele lor trebuie să se armonizeze cu principiul “nu haina îl face pe om” și să reziste barierei timpului și modei zilei.

Nu o să insist cu întâlnirea cu Ivan Patzaichin (foto stânga – credit Brândușa Bălan), pentru că va urma un interviu mai amplu din seria “mari sportivi ai României”. Și voi povesti acolo, probabil, și de performanțele sale, și de proiectele actuale ale acestui om cât o carte de istorie. Dar pentru mine a fost o onoare uriașă să îl cunosc.

Festivalul Anonimul 2014 continuă până duminică. Azi încep și proiecții la Cinema Studio (aici accesul se face pe bază de bilet), continuă proiecțiile și concertele de la arena Verde Stop (unde accesul e liber). Programul complet îl găsiți aici.