Guest post: Vreau sa fiu musafir profesionist

Intrucat anul a inceput cu munca multa si net putin, m-am gandit sa ii pun pe prietenii pe care nu prea apuc sa ii vad in ultima vreme sa scrie la mine pe blog. In felul asta, mai stam si noi de vorba (si eu cu ei, si eu cu voi, si ei cu voi) si nu intrati degeaba la mine pe blog. Primul invitat este domnul Bogdan Besliu, sucevean la origini, dar aciuat bine-merci prin Cluj. Si cand spun aciuat, ma refer inclusiv la postul lui de astazi in care isi dezvaluie noul obiectiv: sa fie musafir profesionist. Lectura placuta.

De prin liceu mi-a intrat in cap ca atunci cand cresc, ma fac musafir. Pana azi nu mi-a iesit, dar iata ca Make s-a gandit ca daca prin Bucuresti ajung prea rar, macar aici sa ma primeasca in vizita. Normal ca am fost incantat, imi imaginam deja ca ma indop cu prajituri de toate felurile, saleuri si daca sunt cuminte un pahar, doua de vin.

Problema e ca vizita-i virtuala. Adica in loc de zece ore pe tren si apoi ore intregi ca musafir cu acte in regula, am apasat pe send si iata-ma infiintat cu numele la poarta gazdei. De ce am zis ca-i problema? In primul rand ca nu ma intalnesc cu omul. Ceea ce-i mare pacat, ca Make e unul din putinii cu care am fost prieten (ma, sper ca-i inca valabila treaba) din prima. In al doilea rand, care-i conduita pentru o vizita virtuala?

Cand esti musafir in offline stii o treaba. Apari la usa cu o sticla de vin, eventual cu o floare pentru doamna, daca ea exista. Ai grija sa ai sosete curate si de preferat intregi. Nu vrei sa-ti arati degetele si nici sa-i ofilesti florile celui care te primeste in casa. Faci un compliment, ca doar are perdele frumoase, plasma nu stiu de care, covor in cinci culori, termopane cu rame de lemn de abanos si vrei sa-i arati gazdei ca te simti bine. Servesti un pahar, doua de vin, mananci o prajitura, o saratica, nu faci mofturi ca doar esti musafir. Stai la povesti, radeti, te uiti din cand in cand la ceas si peste cateva ore pleci acasa. Sau la alta casa. Cum vrei tu, doar sa retii faptul ca nu trebuie sa-ti extinzi sederea decat daca ai anuntat in prealabil.

Dar la o vizita online ce faci? Cu vin nu poti sa vii, numai daca trimiti un link, dar dupa mine e de prost gust sa faci pofta cuiva. Cu sosetele ai rezolvat, ca pe net nu mirosim inca (mult nu cred ca mai e pana acolo). La complimente e mai greu. Ce faci? Ii spui ca are un blogroll elegant sau un header foarte bine conturat, aproape artistic, un model post-modernist? De servit nici el nu are cu ce sa o faca. Cea mai mare bucurie pe care ti-a facut-o e ca ti-a deschis usa, fie si aia un buton de Publish pe WordPress. Cea mai mare problema o pune plecatul acasa. Cum pleci acasa din online? Sau cum hotarasti cand e timpul sa pleci? Poti sa ramai peste noapte? Unde dormi?

Ce-i drept sunt cam multe intrebari pentru o vizita online. Asa ca raman la visul de a deveni musafir profesionist in offline. Oare o fi scoala pentru asa ceva?