Iarna e în toi, asta știm cu toții, dar eu vorbesc de Iarna lui Jon Fosse, pusă în scenă la Teatrul Nottara în regia lui Mihai Măniuțiu. Știu, o să ziceți când am avut timp să mă duc și la teatru, ei bine, am fugit de la proteste 90 de minute pentru a vedea o reprezentație de teatru experimental (nu știu dacă acest termen există, dar eu așa l-am simțit, ca pe un experiment ce îmbină teatrul cu dansul). Catrinel Dumitrescu și Andi Vasluianu, dublați de dansatorii Andrea Gavriliu (care semnează și coregrafia spectacolului) și Ștefan Lupu, vă propun o poveste de dragoste urbană, zbuciumată și interzisă.
Dacă sunteți fani de teatru clasic, bazat preponderent pe dialog, Iarna nu va fi ceea ce vă așteptați. La fel dacă aveți accente de puritanism, coregrafia piesei implică un pic de nuditate și sexualitate. Dar tocmai coregrafia este, din punctul meu de vedere, unul din punctele forte ale piesei, pus foarte bine în valoare de sound- și light-designul piesei, cele două caracteristici tehnice potențând stările transmise de artiști.
Pe dansatori i-am simțit ca pe conștiințele personajelor, uneori imaginea lor în oglindă, alteori cu stări diametral opuse (sper să nu vă influențez în vreun fel, it’s just my imagination). Ideea decorului minimalist e interesantă prin efectul 3D generat de cubul în care se desfășoară piesa, ce înlocuiește scena clasică. Sau, dacă vreți, un efect de lupă, un fapt total atipic este că actorii nu intră și ies din scenă, ei sunt tot timpul expuși privirii spectatorului.
Iarna – casetă tehnică a spectacolului
Traducerea: Carmen Vioreanu/adaptarea: Anca Măniuțiu/scenografia: Adrian Damian/muzica: Mihai Dobre și Ana-Teodora Popa
light design: Cristian Șimon și Andrei Florea/sound design: Vlad Ivanov
Ți-a plăcut? Dă mai departe!
