V-am mai povestit ca Reprezentanta Comisiei Europene in Romania continua si in acest an concursul “Reporter European”, cu sectiune speciala “Blogger Europan”. Si desi e absolut firesc sa fie asa, recunosc ca sunt un pic invidios ca nu mai pot concura si anul acesta (am castigat anul trecut), mai ales ca una din teme este Impactul fondurilor europene în România.
De ce? Pentru ca din 1999, de cand sunt angajat cu carte de munca la Universitatea din Bucuresti, am fost implicat in permanenta in programe si proiecte finantate din bani europeni. Iar aceste experiente au contribuit atat la formarea mea profesionala, dar si la dezvoltarea mea ca individ.
Spre sfarsitul anilor ’90, intre universitatile din Romania si cele vest-europene exista o discrepanta majora in ceea ce priveste infrastructura. Si nu ma refer aici doar la infrastructura de cercetare, ci la obiecte care azi ne par absolut firesti si care exista in fiecare liceu – videoproiector, copiator etc. Tin minte si acum prima camera digitala achizitionata, Minolta, de (atentie, nu e typo!) 0,8 megapixeli si cum au reactionat vecinii din camin cand au vazut-o prima oara. La o conferinta la Praga, cu circa 800 de participanti (se intampla in 2000), nu cred ca erau mai mult de 10 aparate digitale si majoritatea erau detinute de americani.
Si daca tot am pomenit conferinta de la Praga, proiectele europene au generat oportunitati de a participa la intalniri stiintifice de nivel inalt (de ex. cea mai importanta conferinta pe metale grele in mediu din lume, la Grenoble, in 2003). La fel de importante au fost vizitele in universitati de prestigiu din intreaga Europa, legaturile de colaborare stabilite si, poate cel mai important, ideile cu care te intorci in tara si pe care incerci sa le implementezi.
Daca pe plan profesional avantajele implicarii in proiecte europene rezulta din implicarea institutiei in care am lucrat si lucrez, dezvoltarea personala este un rezultat indirect. Iar principalele directii mi se par dialogul intercultural in care am fost implicat si sansa de a calatori intr-o perioada in care acest lucru era si scump, si dificil de realizat.
Prin dialogul intercultural ma refer la interactiunea cu oameni din afara granitelor, oameni ale caror principii, moduri de gandire, credinte religioase si chiar superstitii erau diferite de ale mele. O sa va dau un exemplu banal: semnul victoriei, facut cu doua degete, care pentru romani a ramas un simbol din timpul Revolutiei din 1989, pentru englezi e un semn extrem de nepoliticos, aproape echivalent cu a arata degetul mijlociu. Interactiunea cu oameni diferiti te face sa intelegi mai bine si sa accepti diversitatea etnica, religioasa sau culturala.
Oportunitatea de a calatori a aparut prin participarea la intalniri in proiecte europene si participarea la conferinte. Iar astfel am avut ocazia sa vizitez majoritatea statelor europene, desi la momentul la care am inceput sa fac acest lucru aveam un salariu aproape ridicol (undeva sub 100 de dolari, era inainte de 2002), iar o deplasare costa circa 1000 de dolari (biletul de avion minim 300, hotelul circa 300, diurna 150, taxa de participare la conferinta etc.). Tin minte un moment amuzant in 2005, la Liverpool, cand o colega din Portugalia a aflat ca eu castig 100 de euro pe luna s-a simtit jenata ca ea platise, cu cateva ore inainte, 125 de euro pentru o pereche de pantofi sport.
As fi putut sa povestesc despre impactul fondurilor europene la nivel macro (de ex. fondurile LIFE Nature pentru biodiversitate), dar am preferat sa va povestesc despre impactul la nivel strict personal, care evident a ramas mult mai prezent in mintea mea.
O sa inchei oferindu-va o prezentare facuta pentru o campanie intitulata chiar Sunt european, care contine aspecte din deplasarile mele prin Europa, majoritatea in proiecte europene. Detalii despre concursul Blogger European gasiti pe site-ul Reprezentantei Comisiei Europene in Romania.
Dacă te abonezi, periodic vei primi informații despre activitatea mea muzicală: concerte, proiecte, piese noi!
2 Comments
dar de ce e semnul victoriei de naspa la englezi? nu stiam treaba asta.
@Irina n-am nici o idee, dar mi-a povestit un amic englez asta.