Vine monsieur Tudoran si zice “bai, dom’ profesor! vreau sa te invit acilisha la o lansare de magazin de-ala cu mere!“. Olelei, zic, ti-oi fi luat livada in Baneasa si ma chemi la cules? Da’ acum in martie, cand nu le-a dat nici floarea? Nu, ma, culegatorule (de folclor, evident!), zice el, un magazin Apple, nou-nout, la Baneasa, #lamall. Se deschide pe 30, dar pentru presa si muzicieni ca noi, au lasat o gaura in gard, sa vaza mai urgent. Aaaa, concluzionez eu intelectual-onomatopeic, am priceput! Deci viu, shefe!
Paranteza. Povestea de dragoste intre mine si Apple incepe in negura istoriei, prin 1999, cand am primit in grija un desktop MacIntosh. Io mai butonasem computere, aveam un piculetz habar, dar asta intrecea masura dn multe puncte de vedere. In primul rand pentru ca totul era in germana, iar cum sasii au ramas dincolo de Carpati, eu am facut doar franceza si engleza. Dar cum geniali mai suntem putini (eu, Sting, cumatru’ Iancu, dl. Nicu Alifantis, cam astia mai suntem), am depasit bariera lingvistica (hai ca a sunat mistoc asta!). A fost un pic mai complicat sa pricep cum e cu lipsa extensiei fisierelor, dar am supravietuit cand am vazut ca doar tre’ sa scriu cu manuta .doc ca win-din-dosu’ sa imi recunoasca muncile campului. Si uite asa, eu si Apfel-Strudel am tehnoredactat o carte impreuna.
Ani mai taziu, m-am distrat la maxim instaland windows pe un MacBook Air (nu stiu de ce ai pune motor de Logan pe rolls royce, dar de, clientu’ nostru, stapanu’ nostru). Dupa vreo 3 tutoriale si a little help from my friends, a mers. Iar apogeul a fost iPADul 2 primit pentru titlul de Blogger European si de pe care va si scriu acest articol. Am inchis paranteza.
Ne prezentam noi frumos la magazin, cel mai mare din SE Europei, cu 160 de metri patrati pentru retail (celelalte din Romania au intre 60 si 100), plus sala de training si spatiu de depozitare si auxiliare. N-o sa va povestesc detalii tehnice, le gasiti la Victor Kapra sau la Cristi dar o sa va povestesc de ce mi s-au lipit mie, ca muzician, ochii in magazin.
In primul rand, lista mea de dorinte fierbinti tocmai s-a completat cu iRig Mic (foto dreapta), o jucarie cu utilitati multiple, de la inregistrarea ideilor de piese care pe mine unul ma napadesc constant. De asemenea, il pot folosi foarte usor cuplat la iPAD sau un iPhone (cand mi-oi lua) pentru realizarea de interviuri pentru ForeverFolk. Iar pretul este mai mic decat al unui dispozitiv de inregistrare digital: 360 lei.
Apoi, pentru muzicienii care au probleme cu versurile (e si cazul meu, mai ales la piesele noi), se pare ca vremea foilor scrise cu pixul sau printate a cam apus. Asa ca, daca folositi un iPAD pentru ele, acum aveti solutia, pe numele ei de botez iKlip (foto stanga, sursa foto). Care se prinde foarte usor pe stativul de microfon si scapati de orice durere de cap numita versuri uitate.
Iar daca sunteti chiar priceputi cu notele muzicale, puteti incerca si o clapa midi cuplabila la iPhone din gama M-Audio si cu care intr-un timp relativ scurt (depinde de priceperea fiecaruia) puteti avea o piesa fara a intra intr-un studio de inregistrari. Si daca tot suntem la capitolul “recomandari pentru muzicieni wanna-be”, pentru prelucrarea continutului muzical, Adobe Audition face treaba chiar buna, iar la partea de video puteti utiliza FinalCut Pro.
Se spune ca “Once you go Mac, you never go back!“. Ramane sa va convingeti fiecare.
Ți-a plăcut? Dă mai departe!
