Când spui Jariștea, bucureștenii se vor gândi la Locanta cu același nume, considerată în anii 2000 unul din cele mai cu ștaif restaurante din capitală. De altfel, la o căutare pe Google, site-ul stabilimentului apare primul în lista rezultatelor. Puțini știau însă pe atunci de comuna omonimă din Vrancea, cu cele patru sate ale sale (Jariştea, Pădureni, Vărsătura, Scânteia) și cei peste 4000 de locuitori. Faimoasă mai ales pentru vin, că de, e aproape lipită de Odobești, doar nu vă așteptați să cultive oamenii mango și kiwi pe acolo. Ca să localizați mai bine comuna vrânceană, sunt cam două ore și jumătate cu mașina odată ce ați ieșit din București și luați calea Moldovei pe DN2. Înconjurată de vii, la poalele pădurii de pe unul din cele mai mari dealuri din Romania – Măgura Odobeștilor – și cu o priveliște pe toata valea Putnei și Lunca Siretului.
Iar câțiva oameni cu inițiativă s-au reunit în Asociația Jariștea Green și încearcă acum să prezinte localitatea unui public mult mai larg și elementele de unicitate ce pot deveni atracții turistice. Turul prin comună a început la clubul de echitație Caballus, unde dl. Soare, președintele asociației, s-a dovedit un foarte bun ghid în a prezenta caii, figurile elementare de dresaj, manejul și accesoriile din jur. Câteva din elevele prezente la antrenament au și exemplificat practic aceste elemente, timp în care noi luam al doilea mic dejun cu niște chiftele de Jariștea și poale-n brâu. Subsemnatul și-a găsit un partener de discuție – arbitru de rugby, ne-am vărsat of-ul că rugby-ul nu e acolo unde ne-am dori.
A doua oprire a fost la Moripan, unul din cei mai importanți agenți economici din comună și din domeniul panificației și morăritului din județul Vrancea. Pentru mine, domnul Epure este un excelent ambasador al Uniunii Europene, pentru că evoluția firmei de la un pic peste 1.700 mp până la 28.000 mp se întrepătrunde cu mai multe finanțări. Prima hală a fost susținută și de 62.500 euro prin Phare, al doilea grant de 240.000 euro a ajutat la automatizare (cântare electronice, banda de transport între hală și depozitele de cereale etc.), cu al treilea au făcut instalația de maia. Panourile solare sunt cel mai recent, care ajută la creșterea eficienței energetice a fabricii. Dar dl. Epure a explicat și cealaltă latură – ca să iei un proiect trebuie să îndeplinești criterii precum profit, cifră de afaceri, număr de angajați. Și aici discuția a migrat spre nivel macro, cu exemplul populației județului Vrancea, care a scăzut în 30 de ani de la 380.000 la 235.000 de oameni, ceea ce determină o scădere a pieței de desfacere.
Normal că am mâncat pâine caldă, ce întrebare e asta? :)))) Pâinea casei este cel mai recent sortiment și, dacă ajungeți în zonă, să nu îl ratați. Pentru că nimic nu se compară cu pâinea caldă, scoasă din cuptor, că nu de la broccoli a făcut artistul vostru favorit 105 kg. Și au mai fost și niște trigoane cu brânză delicioase. Și ce merge cel mai bine decât un sirop de trandafiri cu sifon (ești suficient de bătrân, cititorule, să știi ce e sifonul?) ca cel servit la doamna Daniela Lazăr? Care are o curte uriașă, plină de flori, pomi fructiferi, viță de vie, stupi de albine, un laborator viu, ca să folosesc o expresie la modă. Vinde bulbi de lalele “de-astea românești, care rezistă mai mulți ani, nu ca alea olandeze!”, dar găsiți la doamna zeci, dacă nu sute de specii de flori (trandafirii au partea leului, dar crini, mușcate, lavandă și multe altele).
Eeee, s-a făcut timpul de vizitat o cramă, că doar am menționat la începutul poveștii că Jariștea e faimoasă pentru vin. Iar prima vizită a fost la Crama Gabi Bolovan, unde, evident, cine nu era cu mașina, a degustat vinul casei în cele trei sortimente (alb, roze și roșu). Am remarcat și aici că tehnologia e tot mai prezentă (dezciorchinător automat, mustul tras cu pompe către bazine etc.) și se tinde spre automatizare (a făcut cineva o glumă simpatică, mașinile nu fac grevă și nici nu vin mahmure la muncă). Gazda a amenajat sus și câteva camere, pentru cei hotărâți să meargă la o degustare în tihnă, nu pe fugă ca noi.
Camelia și Dan (responsabili pentru participarea mea la eveniment) au renovat casa bătrânească și au deschis-o pentru vizitatori. Uși recondiționate, mobilier bine conservat, obiecte vintage, vorbim de o casă cu două camere, bucătărie și baie. Dacă până acum am discutat de gustări, aici am trecut la sărmăluțe în foi de viță cu smântână, socată, vinul casei (să știți că la Jariștea există o regulă: când suntem la mine, vinul meu e cel mai bun; când suntem la tine, vinul tău e cel mai bun!) și prăjituri cu căpșuni și morcov. A fost unul din momentele relaxate, în care oamenii au început să discute și revelația a fost că, deși “vecini”, se cunosc destul de puțin, mai mult de la distanță, fără a ști ce face fiecare cu adevărat. Și să apară propunerile de proiecte, de colaborări (poate o cooperativă de vin, poate sticle personalizate cu Jariștea, oameni care ar trebui invitați la un eveniment viitor și multe altele).
Catedrala dintre vii de la Jariștea
Numele vine de la Nicolae Iorga, care a fost extrem de impresionat văzând biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului din mijlocul comunei. Este una dintre cele mai mari așezăminte de acest fel din Vrancea, cu o lungime de 30 de m, o lățime de 15 m și trei turle. Construcția ei, demarată la finalul secolului XIX (aproximativ 1895), a fost finanțată exclusiv de enoriași, care au făcut împrumut la banca pentru asta, girând cu terenurile, casele și viile lor. Mâna arhitecților și constructorilor italieni se vede în îmbinarea de stiluri bizantin și vest-european. Doar că vorbim de perioada când filoxera își face simțită prezența în toată Europa, ceea ce a provocat daune mari producătorilor de vin. Turla cea mare a bisericii a căzut la cutremurul din 1940. Imaginile sfinților sunt pictate în mărime naturală.
Ultima vizită a fost la Crama Adimei Florin, dar subsemnatul a fugit spre București, avea un meci al Generației de Aur de văzut. Dar evenimentul de la Jariștea a fost peste așteptări, recunosc că nu mă așteptam la atât constructivism din partea celor implicați (știu, sunt eu mai pesimist). Sper ca inițiativa să nu rămână una izolată, ci să se dezvolte în proiecte comune, poate un eveniment anual (Sărbătoarea Vinului la Jariștea, să zicem). Sigur, e nevoie de infrastructură de cazare, de side projects – poate un traseu de biciclete, de ex. Dar putem considera că bazele au fost puse, iar premisele sunt mai mult decât încurajatoare. Mai multe fotografii găsiți și pe facebook.
Ți-a plăcut? Dă mai departe!
