Job de o secundă

Cât timp îți ocupă zilnic acel job pe care îl faci pentru a îți câștiga existența? 4 ore, 8 ore, poate mai mult? Muncești și seara, și în weekend uneori? Da, suntem generații întregi care muncim de ne sar capacele, chiar dacă ne place mult ceea ce facem. Cumva, e cea mai constantă chestie din viața noastră. Există însă niște oameni mici, nu puțini la număr, de fapt, sunt cei mai mulți din Europa în categoria lor de vârstă, pentru care secundele sunt decisive: copiii născuți prematur.

Nici nu mai știu de câți ani susțin – în scris, financiar, cu sufletul, cu tot ce pot – această campanie a celor de la Salvați Copiii și nu sunt singurul. Sunt foarte mulți oameni care cred în acest proiect, cred în necesitatea multiplicării lui. Pentru că mie îmi vine să intru în pământ când aud un medic neonatolog spunând că anul trecut a trebuit să refuze 83 de copii născuți prematuri în alte spitale pentru că în spitalul său nu aveau locuri disponibile în incubatoare (9 la număr). Și, atenție, vorbim de un spital din București, imaginați-vă ce e în spitalele din țară. Și o spunea cu ochii în pământ și rugându-se ca în acest în să refuze tot mai puțini.

Da, știu, există autorități care ar trebui să se îngrijească de aceste aspecte care poziționează România pe ultimul loc în Europa la mortalitate infantilă, cu o medie dublă față de Europa de vest. Din păcate, deși viitorul ar trebui să fie prioritar, nu e așa, doar că nu putem lăsa lucrurile așa. Am învățat personal și predic acest fapt: nu așteptați la alții, haideți să facem noi. Fiecare cât poate, cu vorba și cu fapta, să încercăm să oferim șanse copiilor născuți prematur. Știu, vă apucă furia, vă înțeleg perfect și pe unii i-aș strânge de gât că mint oamenii din funcții mari, dar până se schimbă sistemul, sunt niște copii care nu au timpul acesta. 

Ambasadorul campaniei, la fel ca în ultimii ani, este Simona Halep și sunt încântat ori de câte ori am ocazia să o văd de aproape. E un om care a crescut frumos, care a luptat în fiecare secundă ca să ajungă unde este și care înțelege că la rândul ei poate ajuta. Alături de ea, Dorna susține an de an eforturile celor de la Salvați Copiii, din 2013 și până azi, 86 de echipamente de specialitate (am înțeles și eu azi că nu sunt niște simple incubatoare, ci niște chestii mult mai complicate) ajungând în 50 de clinici. Și vă rog pe voi, cei care îmi sunteți alături, să vă luați un job de o secundă. Intrați pe site-ul Dorna și alăturați-vă simbolic campaniei cu un simplu click. Dacă vreți mai mult de atât, găsiți acolo instrucțiuni.

Și aș vrea să vă mai spun o poveste de la evenimentul la care am avut bucuria să particip. Nici nu se așezaseră cele 4 doamne la masa de pe scenă, că o zgâtie de fată, de vreo 3-4 anișori fuge de pe scaunul ei din primul rând și cu o încredere demnă de un titlu mondial se cocoață în brațele Simonei. Poa’ să te cheme Coppola și nu poți regiza așa ceva. Apoi încă una, pentru că și Amalia avea brațele disponibile. Nu, nu erau doar doi copii răsfățați, erau doi din copiii născuți prematur la Cantacuzino. A fost acel argument decisiv să crezi că lucrurile sunt posibile, că lucruri mici pot face schimbări uriașe.