Kiel, Hamburg, Nürnberg

După povestea de la Berlin, am rămas dator cu cealaltă parte din vacanța germană și anume cele trei orașe vizitate: Kiel, Hamburg și Nurnberg. Până la poveștile scurte despre fiecare oraș în parte, aș vrea să vă spun câteva chestii generale despre Germania. Oamenii de acolo muncesc, nu glumă, peste tot se extind autostrăzile de la 2 la 3 benzi (acolo unde nu există deja), deși există autostrăzi între toate orașele mari ale Germaniei. Dar așa e când regulile nu țin cont de cine e la putere. Apoi, Bavaria e clar mai scumpă decât nordul țării, iar limba e diferită măcar la capitolul pronunție. Să începem însă poveștile.

Kiel – Constanța ordonată a nordului

Foarte multă lume s-a întrebat de ce am ales Kiel, iar motivele au fost două la număr: 1) mă bătea gândul să dăm o fugă până în Danemarca pentru câteva ore (ochisem eu un parc natural aproape de granița cu Germania) și 2) voiam un oraș liniștit după Berlin, iar Hamburgul nu părea apetisant din punctul acesta de vedere, cu cele 1,8 milioane de locuitori ai săi.

Kiel este, într-o oarecare măsură, echivalentul Constanței, având 240.000 de locuitori (Constanța are 300.00) și este unul din principalele porturi ale Germaniei. Competițiile olimpice de iahting ale edițiilor Berlin 1936 și Munchen 1972 au avut loc la Kiel. Recunosc, înainte de a ajunge aici, singurul lucru pe care îl știam despre oraș venea din sport și anume echipa de handbal masculin THW Kiel, triplă câștigătoare a EHF Champions League și încă de 4 ori finalistă. De altfel, din 2007 încoace, au ratat finala o singură dată, în 2013.

Am nimerit-o perfect cu oraș liniștit, iar dacă ajungeți vreodată acolo, vă recomand Hotel Consul. Nu e un hotel luxos, dar e un hotel așa cum îmi place mie, cu personalitate, știi că ești la Hotel Consul din Kiel, nu în orice hotel de lanț din oricare oraș european. Din câte țin minte, e primul hotel în care ne-au servit la micul dejun orez cu lapte. O fostă casă (palierele erau, cel puțin cele de la parter cred, foste apartamente), pe o stradă liniștită, cu oameni foarte amabili și simpatici, gata să te ajute cu orice aveai nevoie. Și pentru că tot am vorbit de echipa de handbal, Sparkasse Halle e la maxim 5 minute pe jos de hotel. În hol aveau o colecție formidabilă de…mașini de râșnit cafea.

Ca obiective turistice, dacă le pot spune așa, aș lăuda pietonalul cu magazine, unul extrem de agreabil dacă sunteți cu chef de cumpărături. Ca în orice  oraș german, există o biserică mare, iar la Kiel ea se numește Nikolaikirche, și tot ca monument arhitectonic ar fi și clădirea primăriei. Iar cel mai important eveniment din Kiel e legat de apă și anume Kiel Regatta, eveniment ce atrage mii de bărci și vase și milioane de turiști, navigatori sau nu, ceea ce o transformă în cel mai mare eveniment de profil din lume. Evident, există și ceva muzee, dar în fuga în care am fost, nu am apucat să le vizităm, găsiți detalii aici.

Hamburg – portul atipic

Nu am stat prea mult în Hamburg, doar câteva ore, am luat un autocar descoperit și am văzut orașul din fugă, plus o oră petrecută în port (foto stânga), unde am vizitat o corabie cu pânze transformată în muzeu, pe numele ei Rickmer Rickmers (asemănător bricului Mircea) și cu o istorie foarte interesantă (câteva detalii aici). De altfel, totul se învârte aici în jurul apei. Știam de Hamburg că e unul din cele mai mari porturi ale Europei (locul II, după Rotterdam, la traficul de containere și locul III după tonajul cargourilor, dupa Rotterdam și Anvers sursa) și mă așteptam la un oraș ca atare. Am fost surprins să descopăr un oraș mult mai curat decât mă așteptam, cu o arhitectură foarte interesantă (pe de-o parte în zona centrală, pe de altă parte în zona fostelor docuri, ușor de recunoscut după cărămida roșie) și foarte bine întreținută, în ciuda apei din jur.

Piața centrală, din fața primăriei (clădirea primăriei în foto dreapta), este foarte simpatică, în pasajul subteran am găsit un anticariat de unde am luat 3 cărți cu 10 euro (una de jazz, în engleză, una de chimie, pentru istorie, și un album cu păsări acvatice). Evident că nu trebuie să ratați, măcar ca vizită, Reeperbahn Strasse, centrul vieții de noapte a orașului și echivalentul Red Light Districtului din Amsterdam. Nu uitați că și The Beatles au concertat în mai multe cluburi din această zonă a Hamburgului. Pentru microbiști, SV Hamburg este una din echipele-fanion ale Germaniei.

Nürnberg sau înapoi în Bavaria

Nürnberg e un fel de Alba Iulia, cu cetate, ordonat, boem, liniștit, nu mai are nici o legătură cu Berlinul cosmopolit, chelnerii nu mai vorbesc engleză decât foarte greu, germana nu mai e la fel de “clară”, accentul bavarez e tot mai pregnant. Am început vizita în burg-ul de pe deal, sau, mai pe limba noastră, castelul. Și așa am descoperit că orașul a fost mai important în istorie decât mă gândisem, datorită dietelor imperiale (nu dietă alimentară, da?) ce se țineau aici. Mi-a adus aminte, ca poziționare, de cel din Salzburg.

Am dat o fugă să văd Palatul de Justiție (foto dreapta), dar doar din poartă, pentru că am ajuns târziu și era deja închis. Aici, în sala 600, a avut loc faimosul proces de la Nürnberg, când au fost judecați o serie de naziști importanți la sfârșitul celui de-al doilea război mondial. De ce la Nürnberg? În primul rând pentru că era un oraș important pentru naziști, aici având loc numeroase acțiuni de propagandă și congrese ale partidului național-socialist. Apoi, Palatul de Justiție era una din puținele clădiri rămase intacte și includa și o închisoare. Printre cei judecați aici s-au numărat Amiralul Karl Dönitz, Alfred Rosenberg (unul din cei mai importanți ideologi ai doctrinei naziste), Hermann Goering (comandantul aviației germane), Joachim von Ribbentrop (ministrul de externe al Germaniei, coautorul pactului de neagresiune germano – sovietic, alături de Molotov).

Concluzie după vizita în Germania: e o țară mult mai turistică decât știam eu, cu multe locuri unde îmi doresc să mă întorc și pe care să le descopăr mai în detaliu. Pentru că săptămâna petrecută acolo nu a fost decât un aperitiv. The best is yet to come.