Au trecut deja trei episoade din proiectul Seri acustice la Mignon si cred ca a venit momentul sa trag niste concluzii, acum, la jumatatea proiectului propus iubitorilor muzicii folk pentru ultimul trimestru al acestui an. In ordine, cele trei seri au fost Alchimia toamnei 2014 (lansarea de carte Sorin Poclitaru, O carte noua, plus recitalul meu), lansarea discului Sa mor frumos, sa bata vantul…al lui Liviu Nechita (in care au mai aparut Ovidiu Mihailescu, Catalin Ungureanu, actorul Rares Stoica si subsemnatul) si Gashkademia…redivivus (primul spectacol Gashkademia de Folk dupa 4 ani si jumatate, intr-o formula restransa – Puiu Cretu, Ovidiu Mihailescu si Marius Matache).
Fiecare din seri au fost niste lecții in sine pentru mine. Din spectacolul cu Sorin am inteles inca o data ca intre noi exista o chimie aparte (imi place mie termenul asta, ce vreti!), ne intelegem foarte bine pe scena, fara vreo regie prealabila (vezi clipul de mai jos). Lansarea lui Liviu a fost un moment de mare bucurie pentru mine, pentru ca stiu cat de mult a muncit Liviu la acest proiect, alaturi de Cristina (n.a. Cristina Giosu, sotia poetului Dan Giosu). Seara cu Gashkademia a fost o simpatică întoarcere în timpurile în care toți trei încercam să ne găsim locul în folk, iar Gashkademia de Folk a fost o școală excelentă (foto sus – credit: Daniel Cozma).
Per ansamblu, am invatat numeroase lecții. In primul rand, folkistilor nu le place sa riste. Am primit telefoane de la mai multi colegi de breasla, dar foarte putini din ei s-au incumetat sa mearga mai departe. Da, exista un risc cand faci un spectacol intr-un teatru, exista niste costuri pe care ti le asumi. Pe de alta parte, cine se teme de o sala de 57 de locuri, poate ar trebui sa isi regandeasca strategia artistica. Apoi, folkistii asteapta sa faca cineva toata bucataria unui astfel de spectacol. Stiu ca un artist ar trebui sa se ocupe doar de muzica, dar cantam o muzica prea necomerciala pentru a ne permite sa externalizam integral aceste eforturi. Cel puțin deocamdată. Dar cea mai importanta dintre lecții este aceea ca SE POATE. Da, se poate canta intr-un loc decent, curat, cu o liniste de catedrala, cu oameni veniti doar pentru spectacol. Ca artistii pot sta la un pahar de vin si o poveste, dupa spectacol, cu publicul.
Urmatoarele spectacole sunt Maria Gheorghiu – 17 noiembrie, lansarea discului Cantece de proprietar al lui Cristi Corcioveanu pe 2 decembrie (atentie, e marti) si inca un spectacol in jurul datei de 15 decembrie, al carui continut inca nu a fost stabilit. Mi-as dori ca mult mai multi oameni sa fie alaturi de Maria si de Cristi, chiar au nevoie de sustinerea publicului in aceste doua spectacole. Imi doresc ca macar pentru aceste sali mici sa fie bataie pe bilete. Nimeni nu poate reusi de unul singur, oricat de ambitios ar fi, oricat de mult ar fi dispus sa lupte. Pe termen lung, crestem toti sau murim ca niste vasnici anonimi.
Multumiri tuturor celor care au pus umarul la acest proiect si care sunt convins ca ma vor sprijini in continuare: Domeniile Sâmburești, Teatrul Mignon, Aqua Carpatica, Hello Hotels, Kooperativa 2.0. si TNT Express România. Fiecare din acesti parteneri a fost crucial intr-un moment al proiectului, fie ca a fost vorba de organizarea in sine, cazarea invitatilor sau discurile lui Liviu.
[fbshare type=”button”][google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”][fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]
Ți-a plăcut? Dă mai departe!
