Cu lowcost la Milano

De fapt, articolul e despre romani si zborul cu avionul, doar ca se pare ca un zbor lowcost accentueaza anumite caracteristici. Drumul la Milano a fost prima mea calatorie cu o companie low cost direct din Romania. Si a fost o experienta foarte interesanta. Alegerea nu a tinut neaparat de aspectul financiar, ci de orele celor doua zboruri.

Romanii in general sunt foarte speciali cand vine vorba de calatoriile cu avionul. Statul la coada, brand de tara din vremurile comuniste, se mentine si cand vine vorba de accesul in avion. Ne asezam la coada chiar daca nu e nimeni la biroul de boarding. De ce? In primul rand pentru spatiul de bagaje de deasupra scaunului propriu. Dupa atatia ani de zboruri si libertate, inca mai descoperi cetateni care considera ca locul ocupat ii atribuie automat si spatiul de bagaje de deasupra. O alta constatare dupa 13 ani de zburat e ca in momentul in care se da drumul la boarding, coada se comprima cu cel putin o treime. Probabil dorinta de a ajunge mai repede acasa ne impinge pe toti intr-o imbratisare deloc tandra. Chiar nu am aflat ca indiferent daca 200 de persoane sunt dispuse pe 60 sau 40 de m, viteza cu care depasim bariera este aceeasi? Apoi, cum la zborurile lowcost locurile nu sunt atribuite, un loc mai bun – oare ce inseamna asta? – se obtine cu lupta, tovarasi!

Poarta de imbarcare a zborurilor catre Romania o recunosti usor. In primul rand, toata lumea are multe sacose, obligatoriu macar una cu bunuri cumparate din duty-free. Apoi cuvantul traditional ce incepe cu pu si se termina cu la este folosit cu incredere si tarie si la un nivel fonic suficient de ridicat. De asemenea, concentratia de colagen din aeroport inregistreaza un maxim in zona portii de legatura catre Romania. Noroc ca aceasta substanta nu are densitatea mercurului, ca altfel ar putea fi periculoasa pentru structura de rezistenta a aeroporturilor.

Am inteles ca lowcost inseamna limitarea costurilor (biletul nu include mancare si bauturi, volum mai mic de bagaje etc.). Nu am inteles insa daca Wizzair sta prost la autobuze care transporta pasagerii la avion, pentru ca la Bergamo, cand s-a umplut autocarul pentru avionul de Bucuresti, cred ca a trebuit sa asteptam sa se intoarca pentru al doilea grup de pasageri.

OK, am ajuns in avion. La capitolul disciplina stam prost, al dracului de prost cum spunea Toni intr-un monolog. Brusc, ne amintim reclama cu “sunt european si am drepturi!“, iar asta ne face foarte vocali. Uitam insa si de obligatii. Am constatat ca nivelul fonic este mult mai ridicat in avioanele spre Romania decat in cele care pleaca din Romania. Probabil devenim surescitati cu gandul la apropierea de casa.

Mi se pare ca a fi insotitor de zbor pe destinatii cu romani e o provocare nervoasa si ar trebui declarata proba de competente. Am vazut oameni care se ridicau de pe scaun exact in momentul in care era deasupra pistei, cand si insotitorii de zbor au centurile puse. Pe zborul de la Milano s-a anuntat de cel putin 4 ori ca fumatul nu este permis la bord, desi cred ca ultima companie care a interzis fumatul la bord a fost Tarom-ul prin 2000 (sunt companii care inca permit fumatul?). In plus, cred ca e prima oara cand am auzit anuntul ca cei care incalca aceasta regula vor fi deferiti politiei la aterizare la Bucuresti. Asta ma face sa cred ca acest lucru s-a intamplat deja.