Lucruri din fugă despre MMB2016

Lucruri pe fugă pentru că nu am apucat să văd decât bucățele mici din conferința Mastering the Music Business 2016, deoarece împreună cu echipa Kooperativa 2.0. (Cristi China-Birta, Vlad Dulea, Cristi Florea) și Anca Lupeș și Andrei Vulpescu am avut o altă sarcină. Am fost responsabili de Chivas Sound of Business, un studio live și 16 ore de interviuri cu oameni din industria muzicală românească. În calitate de moderator, i-am avut alături pe Dan Byron, Cristina Bălan, Sergiu Biriș, Leo Iorga, Nicu Alifantis, Alin Pandaru, iar toate interviurile realizate de noi sunt disponibile pe site-ul Kooperativa.

Revelația primei zile a fost Vlad Irimia (aka Tataee, BUG Mafia). Ascultându-l pe el, reprezentant al unui gen infinit mai de nișă ca folkul (textele lor îi fac mult mai puțin difuzabili), cum au construit comunitatea fanilor BUG Mafia și chiar mai important cum i-au ținut aproape, cum au fost în permanență cu un pas înaintea celorlalți, cum și-au gândit strategia (cuvântul-cheie al conferinței aș zice eu). Rezultatul? 550.000 de abonați pe contul oficial de youtube, 350 milioane de vizualizări, 1,4 milioane de fani pe facebook, reach organic mediu pe fiecare postare de 60,000. Chapeau, BUG Mafia, pentru lecția de PR și comunitate!

Orice artist din România are ceva de învățat de la Cristina Bazavan în materie de PR, promovări creative și tot așa. M-a uns la suflet o frază a ei, parte din capitolul de “Etică și ego” al prezentării sale (o găsiți integral pe blogul Cristinei). Cand ati dat ultima data un mesaj de felicitari sincere unui coleg de breasla? M-am simțit foarte bine, am identificat rapid răspunsul la întrebare și pe cuvânt de onoare că prezentarea Cristinei mi-a confirmat că, de-a lungul timpului, conștient sau nu, am făcut multe lucruri bune pentru cariera mea. Nu vă faceți griji (prietenii) sau vise (“prietenii”): the best is yet to come! Oricum, articolul ei e un punct de plecare excelent în aproape orice proiect muzical.

Denis Florent a vorbit despre radiouri și interacțiunea artiștilor și producătorilor cu ele, plecând de la tradiționalele nemulțumiri de tipul “sunt bun și nu mă difuzează nimeni”. Aș evidenția două idei din discursul său: posturilor de radio le pasă de problemele artiștilor cam la fel de mult cum le pasă artiștilor de problemele radiourilor. Din punctul meu de vedere, orice reproș adresat unui post de radio privat este lipsit de conținut, pentru că scopul lor în viață e să facă profit, nu să educe. Pentru așa ceva există posturi publice, cu ei trebuie să vă războiți, ei cheltuie banii publici. Al doilea aspect subliniat de Denis este că oamenii descoperă muzică pe radiouri și apoi o caută pe platformele de streaming (Deezer, Spotify etc.), astfel că existența lor nu determină dispariția radioului. Denis Florent cunoaște foarte bine piața radiourilor din România (a lucrat pentru cel puțin un client de aici, știu sigur), a explicat de ce unele radiouri rezistă și de ce altele dispar. În plus, din interviul său, realizat de Anca, mi-au venit niște idei tembele, despre care vom mai vorbi.

Din interviuri am constatat că anumite idei și aspirații ale oamenilor din industrie nu țin cont de vârsta acestora sau genul muzical abordat. Dan Fințescu (la el pe blog găsiți 2 cronici excelente ale celor 2 zile) și Leo Iorga speră încă într-o asociație/sindicat/ceva al artiștilor români, care să le facă vocea auzită, pe ei i-aș încadra la optimiști. Nicu Alifantis a fost mai pesimist și a spus în interviu că lucrurile nu merg în direcția bună (vezi chiriile uriașe pe săli, vezi profesionalismul artiștilor și în general lipsa de interes pentru cultură a autorităților). Mă alătur vocilor care au evidențiat că industria a fost prea puțin interesată de eveniment, deși au fost subiecte pentru toate aspectele. Prea puțini artiști, prea puține radiouri și case de discuri. Când mă gândesc la artiștii din zona folk și la problemele pe care le au în a ajunge la publicul lor, încep să îmi explic unele aspecte. Asta e, poate data viitoare vor reacționa altfel.

Închei cu o poză cu Cristina Bălan, o fată care mi-e din ce în ce mai dragă pe zi ce trece și cu fiecare interacțiune cu ea și cu Gabi, soțul ei. Veți mai auzi de ea la mine pe blog, fără doar și poate.

Credit foto: Petru Ivu