Atlantic4 pe Marea Neagră

Vă povesteam într-un articol precedent despre cei 5 băieți hotărâți să fie primul echipaj românesc ce participă în cursa Atlantic Challenge (traversarea oceanului într-o barcă cu vâsle). Acum fix o săptămână, ei au plecat într-o cursă pregătitoare peste Marea Neagră, de la Limanu la Batumi, de-a lungul coastei Turciei. Și primind vești de la băieți, am realizat câtă dreptate aveau când, la conferința de presă, spuneau că nici un antrenament, fie el pe mare (au petrecut numeroase weekenduri pe barcă, în largul litoralului românesc), nu se compară cu experiența propriu-zisă.

O să spuneți “hai, frate, ce se poate întâmpla?”. Păi, să vedem, le luăm pe rând:

• primele două zile au fost groaznice din cauza răului de mare, resimțit de toți componenții echipajului, n-au putut să mănânce și să bea mai nimic;
• în cea de a 3-a zi de vâslit, s-a stricat pilotul automat, au mers 3 ore în derivă până au reușit să îl înlocuiască cu unul de rezervă;
• ziua a 4-a: au stat 6 ore la para-ancoră (este sistemul de ancorare pentru astfel de ambarcațiuni – o paraşută legată cu parâmă la aproximativ 70 de metri de ambarcaţiunea noastră) din cauza condițiilor meteo; dimineață, au constatat că furtuna a rupt ceva tijă la cârmă, alte 3 ore pentru reparații;
• În Marea Neagră sunt tot  felul de surprize: exerciții militare, mine rămase din cel de-al doilea război mondial.

Dacă mai era nevoie, se confirmă că Marea Neagră se numește așa tocmai pentru capriciile ei, Daaaar, acum vine partea bună: ieri, 22 iunie, se aflau la jumătatea distanței către Georgia, vremea era frumoasă, aparatele funcționau corespunzător, au scăpat de rău de mare și toată lumea mânca, fizic și mental sunt foarte bine.  Câteva imagini surprinse de TVR la plecarea băieților și un interviu telefonic cu Andrei Roșu.

Nu uitați că ținta finală a băieților, prin participarea la cursa Atlantic Challenge, are un scop nobil și anume strângerea de fonduri pentru un centru socio-medical destinat copiilor diagnosticați cu boli rare sau limitatoare de viață la Adunații Copăceni, realizat de asociația HOSPICE Casa Speranței. Și pentru că în România, dacă vrei să se întâmple ceva, trebuie să pui mâna să faci, e clar că e nevoie de efortul multor oameni pentru a ajuta la realizarea centrului. Așa cum îmi place mie să spun, în astfel de situații nu suma e importantă, ci a te implica. O puteți face pe pagina proiectului pe Galantom.