Micul dejun la inaltime

Ne convoaca tovarasu’ Costin sa servim micul dejun la Piata Presei Libere. Bine, sefu’, daca zici tu, venim. Deja vedeam masutele aranjate pe platoul din fata Casei Scanteii (lasati-ma sa ii spun asa, in amintirea vremurilor de odinioara) si bloggerii stand la cafea si…fursecuri (ati fi vrut sa scriu piscoturi, nu?!).

Plec dimineata de acasa, cald, aglomerat in metrou, trafic de la Aviatorilor pana la Piata Presei, cu chiu cu vai ajung cu doar 5 min intarziere (fata de altii, nu dam nume, am fost parfum!). Acolo ce sa vezi? Ditai double-decker-ul (pentru poeti si critici literari, autobuz cu etaj) gata de plimbat prin oras si o mare (sa tot fi fost vreo 45-50) de bloggeri pregatiti de …micul dejun. Vinovati de aceasta treaba, oamenii de la Belvita. Care, dupa lupte seculare, au reusit sa ne stranga pe toti cei asteptati, sa ne imbarce in vaporul decapotabil si am pornit…prin Bucuresti.

Fac eu ce fac si tot la coada autocarului nimeresc, alaturi de scandalagii grupului. Ii stiti, cei care spun bancuri deocheate si rad in hohote tot drumul, cand tu unul vrei sa admiri elementele arhitecturale sau sa te delectezi cu muzica jazz din casti, eu fiind, evident, un intelectual, ditai cercetatorul. Dar na, a trebuit sa ma adaptez la mediu, conform legilor ecologiei, asa ca ne-am hahait, pana in momentele in care mai primeam cate ceva de mancat.

Sa vedeti ce liniste sa lasa atunci! Toata lumea robotea cuminte, hapaind ba un iaurt, ba o cafea, ba o salata de fructe, ba un fresh de portocale fiecare din ele evident atasate unor biscuiti Belvita. Apropos de primit de mancat, de fapt ne-au indopat ca pe curcani, de unii, mai slabi de rezervor, abia respirau la coborare. deh, domnisoarele si silueta…

A fost interesant de vazut Bucurestiul dintr-o perspectiva oarecum turistica, adica nu din trafic, intre doua semafoare. Eu si Auras, cum in Ialomita nu avem decat turism balnear la Amara Bai, ne-am facut poze pentru facebook (foto stanga).

Soferul insa a condus ca un nebun, uitati-va in poza de sus cum ne arunca dintr-o margine in alta a masinii. Dar curajul nostru nebanuit si inegalabil a izbandit si am ajuns in siguranta la destinatie. Iar organizatorii au rasuflat usurati ca n-am stricat (nici aici) nimic.