Articolul de față nu e despre cui și dacă muzica main-stream place, ci despre câteva momente simbolice ale concertului EuropaFM #livepeplajă ce a avut loc aseară (n.a. sâmbătă, 1 august) în arena situată pe plaja dintre Venus și Saturn. Discuția nu este despre cât de mult vă place sau nu muzica unui anumit artist sau nu, ci despre o seară care, din discuțiile purtate cu oameni din public, a fost o reușită. Au fost oameni mulți, foarte mulți, nu am realizat asta până nu am luat-o la pas, printre ei, organizatorii estimează că peste 100.000 de oameni au participat la concert. Au fost oameni care au rămas până la sfârșit și care au cântat cu fiecare artist în parte. Acest articol e despre emoții, momente și oameni.
Să deschizi un spectacol în aer liber, la o oră la care lumea abia venise de pe plajă, și să reușești să îi mobilizezi și să îi faci să vibreze așa cum au reușit băieții de la VUNK aseară e o mare realizare. E un semn de maturitate și de profesionalism și un exemplu pentru artiștii care fac nazuri când trebuie să cânte primii și la ore care li se par nepotrivite. Profitând de faptul că ne cunoaștem, am stat de vorbă cu Cornel, Gabi și Dan și înainte de spectacol, i-am simțit extrem de motivați să facă un show frumos și, chiar dacă sunt poate subiectiv, au reușit.
De Loredana se pot spune multe, de la cele 3 decenii de carieră (a debutat în 1986) și permanenta reinventare, la multiplele colaborări și proiecte. Ce pot să vă povestesc de aseară este că sosirea ei în backstage a polarizat întreaga atenție, parcă la un semn toată lumea roia în jurul ei, pentru o poză, pentru un zâmbet, pentru o îmbrățișare. Și, ca un amuzament, pe fundal se auzeau băieții de la VUNK cântând așa și ce dacă stau la coada… Pentru mine, asta e definiția cuvântului divă. Holograf au fost veteranii serii de ieri (sunt deja printre veteranii muzicii românești) sau, așa cum glumea Dan Bittman după concert cu reporterii prezenți dinozaurii, dar experiența a fost convertită într-o fabrică de hituri pe care publicul le-a cântat cu ei de la început până la sfârșit. M-am bucurat tare mult să îl revăd pe domnul Aurel Mitran, impresarul trupei, un om care știe mai bine ca oricine ce înseamnă showbiz și pe care conjuncturile și toanele unor vremelnici deținători de funcții și putere nu îl vor împiedica să își facă meseria.
Când Călin Goia de la Voltaj a rugat publicul să îi ajute cu toate luminile pe care le pot oferi (de la brichete sau de la telefoane), am avut senzația că un fenomen astronomic ciudat a inversat Cerul și Pământul. Așa că bănuiesc că viitorul lor clip, filmat chiar la concertul EuropaFM #livepeplaja, va ieși tare frumos. Vama e, probabil, trupa ideală pentru un concert la mare. De la Vama Veche și sărutul în ureche, la Copilul care aleargă către mare și Vara asta-am să mă-ndrăgostesc, ca să nu mai vorbesc de Perfect fără tine, cântat în cor de public, cu care Tudor Chirilă s-a jucat așa cum a vrut. Îmi pare rău pentru ei de problemele de sunet care înțeleg că au apărut (menționate din public, în backstage nu le-am resimțit).
Au fost multe momente pline de emoție. Ciprian Dinu a dovedit că și jurnaliștii plâng câteodată, văzându-și cei trei copii pe monitoare. La fel și “durul”, “tăiosul” Moise Guran când publicul i-a cântat La mulți ani fiului său, a cărui aniversare era în ziua următoare concertului. Dacă EuropaFM a crescut mult ca și conținut în ultimii ani, acest fapt se datorează, în mod cert, unor jurnaliști ca Moise Guran, Andreea Esca, Cristian Tudor Popescu, Vlad Petreanu sau Cătălin Tolontan. Am cunoscut oameni interesanți, cum ar fi Bogdan, omul din spatele proiectului Casa SHARE din Iași, sau colega de liceu a lui Dan Bittman, venită cu niște prieteni nemți din Frankfurt și care a așteptat cuminte ca Dan să termine interviurile și sesiunile de poze. Felicitări pentru ideea de a-i aduce pe scenă pe toți jurnaliștii EuropaFM, pentru ca ascultătorii să poată face asocierea dintre numele și vocile de pe radio și oamenii care le dau viață. Ar fi multe momente văzute sau simțite în culise, dar care vor rămâne în minte (cele care țin de managementul unui spectacol, de managementul unei trupe) și suflet (cele ce țin de emoții).
Așa cum le-am povestit câtorva prieteni, după prima piesă a lui Smiley am pornit spre Saturn. Și trebuie să recunosc și de ce: de ciudă că band-ul lui sună atât de bine și de faptul că știam că va cânta hit după hit. Să nu mă înțelegeți greșit, e o invidie extrem de constructivă, îmi scot pălăria în fața proiectului actual al artistului Smiley și îmi doresc să văd tot mai mulți artiști care gândesc așa. Am vorbit cu câțiva spectatori despre Smiley, în drum spre ieșire, iar o doamnă mi-a mărturisit că i se pare că s-a maturizat, că e mult mai serios. Urmărindu-l în culise, nu am avut nici un motiv să o contrazic, ba aș mai adăuga ceva la partea de caracter, pentru că a avut o răbdare exemplară și a semnat autografe și s-a fotografiat cu toți cei care nu păreau să înțeleagă și să respecte momentul artistului ce urma să urce pe scenă.
Pozele superbe îi aparțin dragului Dragoș Asaftei, pe care m-am bucurat tare să îl revăd. De la concertul EuropaFM #livepeplaja, dau legătura în studio.
Ți-a plăcut? Dă mai departe!
