V-am povestit despre week-end-ul superb petrecut in Alba Iulia, la festivalul Dilema Veche. Iar una din componentele importante ale acestui festival a fost muzica, mai precis concertele live din cetate. Iar in aceasta privinta, trebuie sa recunosc ca au fost doua zile in care am descoperit sau redescoperit cativa artisti romani foarte interesanti si muzica lor.
Jazzybirds (foto stanga – sursa – pagina oficiala de facebook a trupei) sunt o trupa interesanta, care merita urmarita. Originari din Cluj, la Alba Iulia au venit cu un repertoriu de coveruri, dar s-au dovedit o trupa extrem de agreabila. Formula standard ii include pe András Szép – piano, Attila Antal – double bass, Domokos Csergő – drums, Yolanda Covacinschi – beautiful voice, Zoltán Réman – saxophones, dar pianistul a lipsit de aceasta data. Mi-a placut mult vocea Yolandei, una “obraznica” in cel mai bun sens posibil, dar si prestatia lui Attila si al sau contrabas (cred ca am eu ceva cu acest instrument) si solo-urile lui Zoltan. Variantele personale ale unor evergreen-uri, medley-urile lor, unele extrem de neasteptate ca si piese “lipite”, ne-au tinut in priza circa o ora, intr-un recital plin de buna dispozitie.
Am tot auzit de Maria Raducanu, dar niciodata nu am ascultat-o cantand live si, nu stiu din ce cauza, nici vreo inregistrare. Si imi fac public Mea Culpa pentru acest fapt. Pe de alta parte, ma bucur ca am ascultat-o prima oara live, in concertul alaturi de Chris Dahlgren, de pe scena mica, pentru ca intotdeauna show-ul live are alt farmec decat orice inregistrare. In primul rand, Maria are o voce din care poate face orice isi doreste. Nu exista note greu de atins (evident, strict muzical, exagerez), nu exista sunete care sa nu poata fi reproduse. Apoi, show-ul lor este unul cu totul si cu totul neobisnuit. In mare parte, el este alcatuit din vocea Mariei si contrabasul lui Chris (plus, la cateva piesa, chitara acustica a Mariei), un tip de proiect pe care extrem de rar il veti intalni. De multe ori, Chris are doar rolul de a dicta ritmul piesei si a da inaltimea unor note, dar Maria iti lasa senzatia ca ar putea canta si singura fara probleme. Ca genuri, nici nu mai discutam. Fado, versiuni jazz ale unor piese populare sau lautaresti, blues, totul parea asa firesc, asa natural. Iar peste toate, o caldura emanata pe scena, o bunatate dincolo de limita legala, un zambet prietenos, totul pentru un recital absolut superb. Iarta-ma, doamna, ca am fost un ignorat! Pe voi, va invit sa cititi un interviu cu Maria Raducanu si sa ascultati un altfel de Beatles mai altfel.
Maria Raducanu – And I Love Her
Fanfara Ciocarlia e unul din cele mai cunoscute branduri muzicale romanesti. Poate nu de talia lui Zamfir, dar cu siguranta cunoscut, altfel nu ar fi avut un turneu nord-american in aceasta vara, incluzand prezente la Jazz Festival din Montreal sau concert in Central Park. Cu toate acestea, eu personal nu i-am vazut niciodata live (sau cel putin nu imi aduc aminte – e a doua oara in aceasta saptamana cand imi pun intrebarea asta, e clar, varsta…) asa ca nu am ratat ocazia sa ascult Born to be wild.
Au oamenii astia un simt muzical iesit din comun. Considerati cea mai rapida fanfara, cred ca pot reproduce orice piesa, indiferent ca vorbim de Ciocarlia, de piese latino sau piese rock. Probabil un muzicolog le-ar gasi o sumedenie de “defecte” muzicale, de abateri de la “matematica muzicii”. Realitatea este ca muzica lor e cantata din suflet, ca dupa atatia ani (peste 15 ani de concerte) canta cu o bucurie de copii indiferent ca scena e la Alba Iulia sau New York. Iar publicul simte asta si marseaza la piese lor. Sunt fascinanti si din punctul de vedere al ritmului, era o gluma ca cei care produc metronomuri ii cheama pe cei de la Fanfara Ciocarlia sa le calibreze.
Asadar, anul viitor sau peste doi ani, merita sa va programati un week-end la Alba Iulia pentru festivalul Dilema Veche. Muzica, teatrul, dezbaterea si starea de bine sunt acasa.
Ți-a plăcut? Dă mai departe!
