Muzica din underground

Accidentul din Club Colectiv a evidențiat un aspect cunoscut de toată lumea: muzica necomercială (orice Dumnezeu înseamnă asta, că și Judas Priest cântă metal și au vândut zeci de milioane de discuri) e condamnată la anonimat (underground), iar această tragedie o va îngropa și mai mult. Gândiți-vă că eu, care trăiesc în lumea muzicală, scriu despre muzică de câte ori am ocazia, am auzit pentru prima oară de trupa Goodbye to Gravity în blestemata seară de vineri. Atenție, nu vorbesc de ascultat muzica lor, pur și simplu nu am auzit de trupă! Și ca mine sunt mii de oameni care au comentat că nu cântă deloc rău, dar că abia acum aud de ei. Nu săriți să le dați în cap, efectiv muzica din această zonă ajunge extrem de greu sau deloc la o audiență pasibilă să o asculte.

Deoarece eu nu am ajuns niciodată în Colectiv, am vorbit cu mai mulți muzicieni despre loc, toți mi l-au descris ca pe unul din locurile “spălate” de cântat, unul din puținele de această capacitate (4-500 de locuri). Așa cum am scris și pe ForeverFolk, tot mai multe cluburi vor renunța la concerte, iar asta nu e deloc bine pentru muzicienii și-așa prea mulți pentru cultura de muzică live a românilor și disponibilitatea lor de a plăti bilet, în condițiile în care a tot fost obișnuit cu zilele orașului, festivalul berii și alte asemenea.

Chiar nu există un post de radio “comercial” care să poată găsi o oră de emisie pe săptămână pentru muzica din underground? Eventual, în fiecare săptămână dedicată altui gen, folk, rock, jazz, hip-hop. Cât să anunți spectacolele mari și ce albume se mai lansează, să difuzezi o piesă cu artiștii respectivi, eventual un interviu de câteva minute, plus reclamă, plus știri. Tot ar fi ceva. Nu cred că trupe situate cumva la limită, în overground cum le place să spună, ca byron, Alternosfera, Robbin&The Backstabbers, Trooper, Șuie Paparude sau artiști din zona folkului ca Alina Manole sau Emeric Imre, care cântă cu săli pline tot timpul nu ar produce o audiență în media postului. Și pe lângă ei să mai strecori și oameni cu potențial, care lansează un album. Dacă piesa de mai sus e prea dură, nu cred că cea de mai jos nu e frecventabilă, indiferent de post.

Am tot respectul pentru ce face Vali Panduru la RFI, e un exemplu că se poate. RockFM a început o emisiune de muzică folk, care sper să crească mai mult, să educe, să propună artiștii care produc conținut nou, să nu meargă „la siguranță”, pe hituri. Cred de asemenea că e necesar ca și rockul alternativ să aibă o oră de emisie măcar pe săptămână în playlistul lor. Mai cred că un EuropaFM, Radio România Cultural sau noul DigiFM pot contribui și ei la această minimă reașezare a lucrurilor pe un făgaș normal. Să știți că nu întâmplător am ales aceste radiouri, sunt un mare fan EuropaFM pentru evoluția lor din ultimii ani din punctul de vedere al conținutului jurnalistic și a oamenilor atrași. La Cultural am lucrat și știu că sunt oameni acolo care vor și pot să facă radio de calitate. Iar DigiFM îmi dă speranță prin prisma fratelui mai mare, postul tv Digi24. Poate și posturi mai mici, gen SmartFM, RomanticFM, VibeFM sau România Muzical pot contribui la normalizarea lucrurilor. (Later edit: Am uitat de Radio Tanana, și el o gazdă primitoare pentru muzica din această zonă).

Înțeleg foarte bine poziția radiourilor private, condamnate să producă bani pentru a supraviețui, își permit prea puțin să educe audiențe și să promoveze artiști noi (dacă cei enumerați mai pot fi numiți așa). Pe de altă parte, uitați-vă la fotbal – și-a obișnuit publicul cu scandaluri, cu personaje de joasă speță, cu trivialități și câte și mai câte. Cât au fost ceva rezultate, lucrurile au mai mers cum au mers, dar în timp au ajuns să fie înjurați chiar și când se califică.

Ne plângeam că pe vremea lui Ceaușescu nu aveam acces decât foarte greu la muzică de calitate, că Purple sau Zeppellin erau mărfuri de contrabandă, muzici subversive, care te băgau la închisoare, fiind considerate „capitalism dăunător tineretului”. La câte radiouri românești ați ascultat cel mai nou album David Gilmour, cumva „rock mainstream”, că la trupe de gothic sau vreun metal mai supărat nici nu mă gândesc. Ascultam mai multă muzică nou-apărută în perioada 1992 – 1996, în emisiunea Studio Rock (Florin Silviu Ursulescu și Lenți Chiriac) decât ascult acum, când accesul la muzică nouă e mult mai ușor, iar numărul posturilor de radio este infinit mai mare. Lenți încearcă să continue tradiția la Radio3Net, dar radioul online e încă departe de audiențe semnificative și, să spunem direct, nici nu produce drepturi de autor. Oare în grila TVR1 sau TVR2 nu mai e loc de o Întâlnirea de la miezul nopții? Acum 2 decenii acolo apăreau trupe ca Neurotica sau Ura de după ușă sau chiar Fragil din Slobozia. Ce s-a schimbat în TVR de o astfel de emisiune nu mai are loc?

Îmi răsună în cap cuvintele domnului Constantin Chiriac de la workshopul de marketing cultural: building new audience. Și cred că suntem cu toți de acord că domnul Chiriac știe ce vorbește. Prieteni, avem de recuperat 25 de ani de haos, trebuie început de undeva, schimbarea e parte din noi.