O, deontologie! Nu esti decat o vorba goala!

Imi amintesc o replica din “Morcoveata”  parca (una din cartile copilariei, scrisa de Jules Renard – precizarile sunt pt generatia mai tanara un pic si care poate nu stie :D) in care personajul principal, citandu-l pe Brutus, spunea “O,virtute! Nu esti decat o vorba goala!”. Si de aici, am simtit nevoia sa il parafrazez, rezultand titlul articolului de fata.

1) Prima idee se refera la activitatea mea in cadrul Universitatii din Bucuresti – Facultatea de Geografie.

Nu de putine ori, mi s-a reprosat ca fiind nepotrivita atitudinea mea fata de studenti. In cele 2 practici studentesti la care am participat, dar si atunci cand am predat prima oara (undeva in 2001), le-am spus studentilor ca nu tin musai la titulaturi precum “dom’ profesor”, “Domnule Matache” etc. ci mi se pot adresa simplu, pe nume, Marius, Make etc.

E acest fapt lipsit de deontologie? Este tratarea  studentilor cu o oarecare libertate un fapt nepotrivit din punct de vedere deontologic? Mai ales daca tinem cont ca in 2001, unul din studenti era cu vreo 4 ani mai mare ca mine, iar in practica de teren, situatiile de invatare si experientele comune sunt cu totul altele? Faptul ca nu “pun distanta” intre mine si ei exclude respectul pe care trebuie sa ni-l purtam reciproc? O bere bauta impreuna dupa 7-8 km pe traseu determina obligatoriu o lipsa de obiectivitate a mea in evaluarea lor?

2)  Deontologia profesionala in presa

Neavand de lucru si infiintand alaturi de o serie de prieteni www.ForeverFolk.com si tinand cont de obiectivele pe care ni le-am propus – mai ales acela de a face presa muzicala si nu blogging de idei personale, am intrat vrand-nevrand in lumea presei online. Si tot studiind diverse articole, am intalnit si ceea ce se cheama deontologia presei. Si enuntand unele aspecte, iata ce am gasit:

1. Jurnalistii trebuie sa-si serveasca numai organul de presa si audienta acestuia
2. Orice material trebuie sa reprezinte cautarea onesta a adevarului
3. Nu trebuie acceptate nici un fel de stimulente pentru difuzarea unui material
4. Nu se accepta ca publicitatea sa influenteze, direct sau indirect, continutul emisiunilor
5. Materialele nu trebuie trimise spre aprobarea sau verificarea nimanui din afara ziarului
6. Intotdeauna sursele sunt citate cu acuratete
7. Nu va folositi de pozitia dvs. pentru a obtine diferite avantaje
8. Nu promiteti nimanui ca veti suprima un material in schimbul unor favoruri
9. Nu pacaliti oamenii sa va dea informatii
10. Nu inventati si nu –imbunatatiti- informatia
11. Niciodata nu va deconspirati sursele
12. Intotdeauna corectati-va greselile
13. Nu aveti voie sa beneficiati de pe urma materialelor pe care le difuzati (Sursa: http://www.scribd.com/doc/2980414/introducere-in-deontologia-presei)

Si acum urmeaza intrebarile de 100 de puncte: cati din ziaristii de astazi mai respecta aceste principii? Mai inseamna ceva pentru  presa de astazi, predominant comerciala si pe fondul recesiunii economice (bugete de reclama reduse, deci surse de venit reduse)? E mai important sa spui adevarul sau e esential sa poti continua sa scrii?