O noua nationala de fotbal

Mi-e dor uneori de pasiunea cu care mergeam la meciurile nationalei de fotbal pe stadion. De ceata groasa de la meciul cu Elvetia din ’91 si golul lui Mateut, de tortele facute din programele de meci la sfarsitul meciului Romania – Italia din ’83, cand am invins campioana mondiala prin golul superb, cu pamantul, al lui Boloni, de noptile pe strazi din vremea generatie lui Gica Hagi.

CityInsurance s-a alaturat echipei nationale in calitate de sponsor si vine cu doua intrebari pentru suporteri si pentru pasionatii de sport:

1. Cum poate un sponsor al Nationalei sa ajute Echipa Nationala mai mult decât prin sponsorizare?

2. Cum ar putea ajuta un sponsor sa creasca galeria nationalei ?

Nationala, orice ar fi, ramane echipa tuturor suporterilor, dincolo de simpatia pentru un club sau altul. Nationala are nevoie de suporteri la fel de mult cum suporterii au nevoie de o echipa nationala pe care sa o simta a lor. Ori aici mi se pare mie ca este problema. Sau poate mai ales mie, pentru ca am avut ocazia, in ultimii ani, sa cunosc si sportivi de nationala din alte sporturi (rugby, polo, handbal). Si am vazut ca se poate si altfel. Intre jucatori si oficiali pe de-o parte si suporteri pe de alta parte a aparut la un moment dat o prapastie, care s-a largit cu fiecare campanie. Si nu ma refer doar la cele pierdute, desi e evident ca succesele aduc publicul la stadion. Din pacate, nu m-am simtit legat de nationala nici cand ne-am calificat la CE din 2008.

Fotbalistii au incetat demult sa mai fie modele pentru tineri. Cel putin eu nu ii mai vad asa, de cand ii vad trudind mai mult in reviste decat in teren, de cand ii vad cantand mai cu foc vreo piesa la moda prin vreun club decat imnul national la meciuri. Mi-e dor de un tackling elegant al lui Belo, de un Dorinel care sa alerge in min. 90 de parca acum incepe meciul, de un atacant artagos ca Viorel Moldovan.

Am fost la FRF de doua ori pentru doua evenimente anti-rasism. M-am simtit stingher, de fapt oamenii indeplineau niste sarcini venite de la UEFA, care se implica puternic in lupta discriminarii rasiale, care trebuiau bifate.

Am incercat sa ma “intorc” langa echipa la meciul cu Franta, primul pe National Arena. Ne-am luat bilete, steaguri, fulare, ne-am pregatit ca pe vremea cand eram studenti si plateam un pret urias pe biletul la Romania – Ungaria pentru ca se intorcea Hagi la nationala. Si cu ce m-am ales? Cu un gazon execrabil si cu o echipa multumindu-se cu 0-0, desi rezultatul ne scotea total din calculele calificarii. Si chiar daca pierdusem calificarea cu mult timp inainte, cei peste 50.000 de suporteri meritau mai mult, meritau o echipa care incearca sa castige, indiferent de miza. Miza era respectul zecilor de mii de oameni veniti sa ii sustina.

Valoarea fotbalistica se obtine (si) prin antrenament. Respectul suporterilor se castiga prin devotamentul fata de tricoul nationalei. Prin calitatea sa de sponsor, aici ar trebui sa “lucreze” CityInsurance. Sa faca lobby la FRF pentru o nationala cu adevarat a suporterilor.