Mi-e dor uneori de pasiunea cu care mergeam la meciurile nationalei de fotbal pe stadion. De ceata groasa de la meciul cu Elvetia din ’91 si golul lui Mateut, de tortele facute din programele de meci la sfarsitul meciului Romania – Italia din ’83, cand am invins campioana mondiala prin golul superb, cu pamantul, al lui Boloni, de noptile pe strazi din vremea generatie lui Gica Hagi.
CityInsurance s-a alaturat echipei nationale in calitate de sponsor si vine cu doua intrebari pentru suporteri si pentru pasionatii de sport:
1. Cum poate un sponsor al Nationalei sa ajute Echipa Nationala mai mult decât prin sponsorizare?
2. Cum ar putea ajuta un sponsor sa creasca galeria nationalei ?
Nationala, orice ar fi, ramane echipa tuturor suporterilor, dincolo de simpatia pentru un club sau altul. Nationala are nevoie de suporteri la fel de mult cum suporterii au nevoie de o echipa nationala pe care sa o simta a lor. Ori aici mi se pare mie ca este problema. Sau poate mai ales mie, pentru ca am avut ocazia, in ultimii ani, sa cunosc si sportivi de nationala din alte sporturi (rugby, polo, handbal). Si am vazut ca se poate si altfel. Intre jucatori si oficiali pe de-o parte si suporteri pe de alta parte a aparut la un moment dat o prapastie, care s-a largit cu fiecare campanie. Si nu ma refer doar la cele pierdute, desi e evident ca succesele aduc publicul la stadion. Din pacate, nu m-am simtit legat de nationala nici cand ne-am calificat la CE din 2008.
Fotbalistii au incetat demult sa mai fie modele pentru tineri. Cel putin eu nu ii mai vad asa, de cand ii vad trudind mai mult in reviste decat in teren, de cand ii vad cantand mai cu foc vreo piesa la moda prin vreun club decat imnul national la meciuri. Mi-e dor de un tackling elegant al lui Belo, de un Dorinel care sa alerge in min. 90 de parca acum incepe meciul, de un atacant artagos ca Viorel Moldovan.
Am fost la FRF de doua ori pentru doua evenimente anti-rasism. M-am simtit stingher, de fapt oamenii indeplineau niste sarcini venite de la UEFA, care se implica puternic in lupta discriminarii rasiale, care trebuiau bifate.
Am incercat sa ma “intorc” langa echipa la meciul cu Franta, primul pe National Arena. Ne-am luat bilete, steaguri, fulare, ne-am pregatit ca pe vremea cand eram studenti si plateam un pret urias pe biletul la Romania – Ungaria pentru ca se intorcea Hagi la nationala. Si cu ce m-am ales? Cu un gazon execrabil si cu o echipa multumindu-se cu 0-0, desi rezultatul ne scotea total din calculele calificarii. Si chiar daca pierdusem calificarea cu mult timp inainte, cei peste 50.000 de suporteri meritau mai mult, meritau o echipa care incearca sa castige, indiferent de miza. Miza era respectul zecilor de mii de oameni veniti sa ii sustina.
Valoarea fotbalistica se obtine (si) prin antrenament. Respectul suporterilor se castiga prin devotamentul fata de tricoul nationalei. Prin calitatea sa de sponsor, aici ar trebui sa “lucreze” CityInsurance. Sa faca lobby la FRF pentru o nationala cu adevarat a suporterilor.
Raspunsurile, desi par simple, nu sunt deloc usor de realizat (din punctul meu de vedere)
Pentru ca echipa nationala e ca o afacere. E un angajament pe termen lung. Daca vrei sa ridici nivelul echipei nationale, nu trebuie sa faci un plus de investitie in ea, ci in centrele de copii si juniori. Sa investesti in educatie sportiva, nu doar a copiilor, ci si a parintilor, care sa stie ca daca-si trimit copilul la fotbal, nu devine un ratat. Sa-l ia pe Ionut din spatele blocului si sa-l transforme in noul Dan Petrescu.
Si odata facut pasul asta, cu putina rabdare si cu foarte multa munca, or sa apara si rezultatele. Si atunci galeria nationalei va fi cea mai mare 😉
@Andrei tu ai dreptate. Parintele vrea sa stie ca daca al lui copil merge la fotbal ajunge intai sportiv. Daca si jucatorii nostri ar da 100 de goluri pe sezon cum da Cristiano Ronaldo, n-ar deranja pe nimeni ca isi aranjeaza si frizura de 3 ori pe ora. Problema e ca ai nostri stiu doar partea cu frizura:-)
Domn’ profesor, pe Cristiano Ronaldo l-ati dat ca exemplu de 100 de goluri pe sezon ? Poate Messi… Stiu ca era doar un exemplu, insa ar fi unul mai realist cu numele argentinianului in locul portughezului…
Dacă te abonezi, periodic vei primi informații despre activitatea mea muzicală: concerte, proiecte, piese noi!
We use cookies to ensure that we give you the best experience on our website. If you continue to use this site we will assume that you are happy with it.Ok
4 Comments
Raspunsurile, desi par simple, nu sunt deloc usor de realizat (din punctul meu de vedere)
Pentru ca echipa nationala e ca o afacere. E un angajament pe termen lung. Daca vrei sa ridici nivelul echipei nationale, nu trebuie sa faci un plus de investitie in ea, ci in centrele de copii si juniori. Sa investesti in educatie sportiva, nu doar a copiilor, ci si a parintilor, care sa stie ca daca-si trimit copilul la fotbal, nu devine un ratat. Sa-l ia pe Ionut din spatele blocului si sa-l transforme in noul Dan Petrescu.
Si odata facut pasul asta, cu putina rabdare si cu foarte multa munca, or sa apara si rezultatele. Si atunci galeria nationalei va fi cea mai mare 😉
@Andrei tu ai dreptate. Parintele vrea sa stie ca daca al lui copil merge la fotbal ajunge intai sportiv. Daca si jucatorii nostri ar da 100 de goluri pe sezon cum da Cristiano Ronaldo, n-ar deranja pe nimeni ca isi aranjeaza si frizura de 3 ori pe ora. Problema e ca ai nostri stiu doar partea cu frizura:-)