Titlul acestui post poate fi interpretat in mai multe feluri. Dar prima concluzie care imi vine in minte dupa Sinectico este ca editurile din Romania nu prea au habar de posibilitatile oferite de social media, de pericolele pe care le ascunde si de modurile de utilizare in ceea ce fac dansii.
O doamna director de editura cu traditie de zeci de ani in industria romaneasca de profil a relatat ca a fost amendata pentru SPAM, la trimiterea unui newsletter. Toata lumea indignata, pentru ca vorbeam totusi de promovarea unui act cultural etc. Numai ca intr-o discutie ulterioara, aflam ca doamna a cumparat o baza de date catre care a trimis un mail care includea si activitati comerciale. Problema era ca in continuare se considera nedreptatita. Doamna, toata stima pentru munca pe care o depuneti, ca promovati cartea scrisa, ca promovati cultura, dar SPAM-ul e SPAM, chiar daca vorbim de cultura. Poate printre cei carora le-ati trimis mailul se numara si oameni care nu dau doi bani pe Coelho si Cartarescu. Sunt convins ca o campanie cu cei din Lecturi Urbane ar fi avut 1) rezultate mult mai bune, pentru ca vorbim de un public targetat 2) Costuri minime (ma indoiesc ca o editura serioasa nu are 50 de carti in fondul de protocol) 3) Ar fi fost legala si scapati si de amenda.
In timpul discutiilor de la Sinectico am facut o verificare sumara a prezentei editurilor pe facebook. Pot sa va spun ca toate cele 5-6 edituri verificate au cont de facebook (gen cont de persoana), nu pagina de brand. Stiu ca n-ar trebui sa vorbesc, ca abia recent am facut trecerea pentru ForeverFolk, dar de bine, de rau, taras-grapis, am facut-o. Iar ei nu realizeaza ca pot in orice moment pierde contul si tot ce au pe el. Nu mai vorbim de pierderile de imagine (ca imediat se supara Hoinaru ca nu au vanity URL :P).
O alta problema a acestei industrii (una cu care si blogosfera s-a intalnit) este lipsa unei ierarhizari oficiale si independente a editurilor. La ora actuala, statisticile referitoare la vanzarile de carte se fac pe baza datelor furnizate de edituri. Iar in Romania exista circa 5000 de edituri “acreditate” la Biblioteca Nationala. Si noi care credeam ca bloggerii traiesc in poezie 🙂 Pentru ca se pare ca nici editurile nu exceleaza la capitolul sinceritate (“cum sa declar eu 5000 cand X declara 10000?! adica un fel de productie la hectar de pe vremea lu’ Ciuruitu’). Daca blogosfera stie in orice moment unde e fishilica, e cazul si editurile sa stie.
Iar data viitoare cand invitati bloggeri la un eveniment, asigurati si un net ca lumea, fratilor! 🙂 Ca tare greu ne-a fost mie si lui Chinezu sa tinem twittosfera la curent cu ce se intampla la World Book Day,ca sa nu mai spun ca acest post e scris a doua oara, pentru ca, datorita netului, prima oara s-a pierdut. Daca va grabiti, mai gasiti ce am spus pe hashtag-ul oficial #WorldBookDay ca doar reprezentam DreamTeam, ditai partener media al evenimentului.
Tot despre eveniment: aici si aici
Ți-a plăcut? Dă mai departe!
