Orleans e situat la aproximativ două ore de Paris, deci, dacă vă săturați de marele și aglomeratul oraș, puteți opta pentru un city-break în orășelul de 200.000 de locuitori de pe malul Loarei. Noi am petrecut cam o lună acolo și, credeți-mă pe cuvânt, ca loc de trăit e peste Paris. Mai liniștit, mai curat, mai aerisit, mai franțuzesc, dacă îmi permiteți exagerarea.
O vizită în Orleans începe, evident, cu Cathédrale Sainte-Croix d’Orléans, e uriașă, o puteți vedea și de pe Pont George V (cum e poza de sus). Edificiu romano-catolic în stil gotic, construită inițial în sec. XIII, distrusă apoi de hugenoți în perioada războaielor religioase din Franța și reconstruită între 1601 și 1829. Personal, mi-a plăcut întotdeauna mai mult ca Notre-Dame din Paris, vitraliile sunt superbe, măreția catedralei era un semn al puterii ducilor de Orleans.
Hôtel Groslot e una din cele mai frumoase clădiri din Orleans, foarte aproape de catedrală (3 minute pe jos), care a fost inițial hotel privat, apoi primăria orașului, iar acum este sediu al poliției municipale. De-a lungul timpului, clădirea a găzduit regi, a fost descris în scrierile lui Balzac sau pictat de Pierre Dupuis, iar o statuie a Ioanei D’Arc, realizată de prințesa Marie D’Orleans este și ea prezentă. Maison de Jeanne d’Arc este și ea foarte aproape, la 10 minute pe jos de catedrală, este o copie a casei/hanului în care a stat pe durata asediului din 1429. Și ca să subliniez încă o dată și definitiv legătura dintre oraș și Ioana D’Arc, la Orleans se organizează anual Les Fêtes de Jeanne d’Arc in Orléans. Acesta durează 10 zile, include procesiuni comemorative sau parade, concerte, jocuri de sunet și lumini pe fațada catedralei.
Pe final de septembrie, odată la doi ani, are loc la Orleans Festival du Loire, chiar pe malul râului. Cu mai multe scene, cu bărci cu pânze, cu street food, chiar e o experiență ce merită încercată. Noi am cumpărat inclusiv timbre pentru un prieten bun de la o asociație locală de filateliști, dar sunt și birouri de turism locale care își prezentau tururile sau instituții ale statului ce își prezentau activitatea (inclusiv ministerul apărării promova carierele militare). Dacă sunteți pasionat de sport, cam în aceeași perioadă avea loc și un turneu ATP, iar în echipa locală de rugby – RC Orleans – erau și doi jucători români.
Pentru că noi eram cu treburi pe la universitatea din Orleans, care are un campus așa cum nu prea vezi la nici o universitate din România, în vecinătatea ei ni s-a recomandat să vizităm Parc Floral. Și nu am fost deloc dezamăgiți, ba din contră, am petrecut două ore extrem de agreabile. Sera fluturilor exotici, volierele cu păsări tropicale (nici nu știam că există atâtea tipuri de peruși), flamingo de Chile (care sunt tot roz, dar nu sunt flamingo roz). În materie de flori, cred că fiecare anotimp are o grădină la apogeu – grădina irișilor, grădina cu stânci, grădina cu trandafiri și tot așa. Noi am prins în toată splendoarea lor daliile, și ele au o grădină dedicată lor, cu peste 30 de soiuri, din tot spectrul de culori și cu flori extrem de diferite! Charming lady, Blankass, Idylle, Jaipour, Montreuil sunt doar câteva din soiurile pe care le-am putut admira. Plus o mulțime de arbori, care mai de care mai exotic și mai maiestuos (foarte mulți cedri, de ex.). În parc este localizat și Chateau Orleans, care a găzduit la un moment dat un sediu administrativ al universității (în proprietatea căreia încă este).
Evident, din Orleans puteți vizita Valea Loarei, dar despre ea într-un articol separat, că sunt multe de spus. Tot în zona Orleans (e pe drumul spre Chambord, dar pe drumul național, nu pe autostradă) puteți vizita mormântul lui Ludovic al XI-lea, înmormântat în biserica Notre-Dame de Clery-Saint-Andre. Pentru cei care Franța începe cu Cei trei mușchetari, vor tresări la auzul localității Meung sur Loire, locul primei aventuri importante a tânărului gascon D’Artagnan în drum spre Paris și anume întâlnirea cu contele de Rochefort. Nu lipsește nici castelul tradițional fiecărei localități importante a Franței.
Unde să mănânci în Orleans
Noi ne-am făcut veacul prin zona veche a orașului, am încercat mai multe din variantele oferite (găsiți pentru toate gusturile), dar the best of the best of the best este La Parenthese (Place du Chatelet). Of course, e unul din cele cinci menționate în ghidul Michelin și nu o spun ca să mă laud că am mâncat la fițe, ci ca să vă conving că își merită banii. 85 de euro, două persoane, cu tot cu alcool, chiar nu e un preț exagerat pentru un restaurant de acest nivel. O mențiune și pentru Taverne (Place de Loire), aveau și niște ecrane mari, am văzut meciuri acolo, iar desertul a fost bun.
Ți-a plăcut? Dă mai departe!
