Paris, je viens! ar fi trebuit să scriu acum câteva zile, nu? N-am apucat, dar ideea e aceeași, de joi seara mă găsiți în Franța, pentru cele trei meciuri ale României de la CE de fotbal 2016. Nu voi povesti aici despre meciul propriu-zis, cu siguranță l-ați văzut, ci câteva idei și impresii dincolo de fotbal. Am fost peste 10.000 de români în tribune, am cântat tot meciul, ultimele 20 de minute le-am văzut în picioare. Am avut emoții, am suferit mult la golul lui Payet (unul formidabil, trebuie să recunosc!), i-am aplaudat pe băieți la sfârșit și am fi dat mult ca rezultatul să fi fost altul. Sonor, i-am dominat pe francezi la ei acasă în marea parte a meciului și trebuie să recunosc că nici unul din cei cu care am vorbit nu se aștepta la o replică atât de bună a băieților noștri.
La capitolul organizare, competiția din Paris m-a cam dezamăgit. Cozi mari la intrarea pe stadion, control de securitate mai mult decât sumar (și ineficient aș zice eu), cozi la băuturi și mâncare (inadmisibil să stai 20 de min. pentru o apă, când pauza ține 15 min.), toaletele bărbaților la pauză arătau deplorabil. La plecare, am avut nevoie de Google Maps pentru a găsi metroul, voluntarii fiind ineficienți, ca și indicatoarele. Prin comparație, JO din 2012 și Cupa Mondială la Rugby 2015 (ambele în Londra) au fost 2 clase peste la acest capitol. Acestea se adaugă la problemele deja existente cu grevele din Franța. Înțeleg și accept conflictul sindicate – guvern pe tema legii muncii, dar cred că atât guvernul, cât și sindicatele puteau amâna dezbaterea și rezolvarea problemei până după competiție. Când 1 milion de oameni vin să cheltuie bani foarte mulți în țara ta (cazare, masă, transport local, distracții, cumpărături etc.), mi se pare o minimă decență să nu îți rezolvi conflictele interne pe timpul, nervii și banii lor. Prețurile au explodat în Paris în această perioadă (deloc surprinzător, se întâmplă în toate orașele în astfel de ocazii), dar să ceri 40-45 de euro pe zi pentru parcarea mașinii mi se pare de-a dreptul mârlănesc. Cine nu crede, să vină în zona Operei din Paris, îl duc personal la parcarea Indigo.
În ziua meciurilor și la buletinele de știri de a 2-a zi dimineața, mă veți putea auzi în direct pe RFI, realizând corespondențe de la fața locului (pe cea din dimineața zilei de sâmbătă o găsiți aici). Cum ar spune prietenul Florea, cam tare asta, nu? De asemenea, prietenul Mihai Jurca de la B1TV m-a sunat și el și vineri înainte de meci, și sâmbătă la prânz, la dezbateri pe temă. Realitatea înțeleg că a preluat clipul cu mine cântând Deșteaptă-te, române!. Nu în ultimul rând, vineri noaptea, pe la ora 1:30 a României, am dialogat cu Andrei Partoș și Cristian Țopescu în direct la Radio România Actualități. Uite că visul meu de jurnalist sportiv se îndeplinește cumva. Nu în ultimul rând, am făcut două live-uri de pe stadion, iată-mă cântând imnul live pe Stade de France.
Ți-a plăcut? Dă mai departe!
