Performanța, Steaua și Mirel

Performanța sportivă nu vine niciodată întâmplător, oricât mi-ar spune cineva, nu în 2015. Oricâte calități ar avea cineva, dacă nu sunt dublate de muncă multă, ele sunt suficiente până la un punct, de cele mai multe ori pe plan național. Performanța sportivă e rezultatul unui sistem bine pus la punct, în care se investește cu cap, pe termen lung. Am mai spus-o, e nevoie de o bază de selecție largă de unde să poți alege; e nevoie de infrastructură, de echipamente,  de cantonamente, de susținătoare de efort, plus de mașinăriile numite analiza datelor, marketing, merchandising, PR etc. Nu în ultimul rând, de suporteri, pentru că sportul e făcut pentru oameni, pentru public, nu pentru scaune goale. Sau, pe scurt, de bani, pricepere și suflet.

Mirel Rădoi e un tip foarte realist, cu mult bun-simț, cu un discurs coerent și la obiect. Mai coerent și mai corect ca al unora cu Bacalaureatul luat (sic!). Din păcate, venind la Steaua și acceptând să lucreze în condițiile date, el se descalifică atât din punct de vedere profesional, cât și uman. Din punct de vedere profesional, pentru că acceptă să lucreze într-un club care nu are nici o legătură cu fotbalul profesionist. Gândiți-vă câte din aspectele menționate mai sus lipsesc de la Steaua: nu tu bază de antrenament, nu campanie coerentă de transferuri, marketing aproape inexistent (când ai o masă de susținători de aproximativ 6 milioane, vânzările de obiecte promoționale ar trebui să duduie!), tribune goale, lipsa de identitate. Când transferi de la echipe retrorgadate și pe bani puțini, când echipele bulgărești îți cumpără căpitanul echipei și își permit să recupereze golgeterul, nu poți aspira la performanța ce aduce bani. Dovada sunt sezoanele în care Steaua a investit, iar rezultatele au venit.

Uman, pentru că acceptă ca patronul echipei să măture pe jos cu jucătorii pe care el, Mirel Rădoi, antrenorul echipei, îi antrenează. Și pentru că acceptând să antreneze Steaua deși nu îndeplinea criteriile cerute de regulamentele în vigoare, își desconsideră colegii de breaslă și partenerii de întrecere. Neglijând acest aspect, acceptă principiul că dacă ai bani, ți se scuză orice, atât de drag patronului. Sau nașului.

Se poate spune că Gâlcă e un mare antrenor? Rezultatele spun că da, trei titluri într-un sezon nu pot fi trecute cu vederea. Pe de altă parte, jocul Stelei din perioada antrenoratului său, desconsiderarea totală a antrenorilor români câștigători de titluri de către echipele serioase din vest, pierderea calificării în grupele UEFA Champions League, ratarea primăverii europene în condițiile unei grupe Europa League cu adversari mediocri spun altceva. Dar Steaua joacă slab din al 2-lea an al mandatului lui Reghecampf. Și Gâlcă a primit transferuri după ce trecuseră câteva meciuri din sezon și oricum nu ce dorise el. Într-un astfel de mediu, nu poți da vina pe antrenori. Cu așa organizare, performanța e o Fata Morgana.

Sursa foto: Fotbal de poveste