Perioadă agitată

Știu, să spun că am o perioadă agitată e un truism, eu sunt agitat prin definiție. Dar săptămâna aceasta chiar am fost suficient de ocupat încât nu am apucat să scriu mai nimic pe blog. Pe de-o parte e bine, înseamnă că am avut activitate, dar pe de altă parte e grav, să nu scriu eu nimic cititorilor fideli atâtea zile la rând. Cum sigur nu vă pasionează birocrația unei licitații la Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, să povestim de cele muzicale.

Miercuri am fost invitatul lui Liviu Zamora în emisiunea Rock.Escu pe care el o realizează la Rockzone. Liviu e unul jurnaliștii de muzică din garda veche, cu ani de zile în slujba muzicii cu note și cuvinte multe, dacă îmi este permisă exprimarea. Am povestit 2 ore vrute și nevrute, din cele mai vechi timpuri ale carierei mele și până azi, cum s-au născut piesele ascultate în emisiune. Am ascultat evident și primele două piese de pe Alchimie ce au ieșit în public (În visul meu și Azi plouă), dar și piese de pe HOINAR prin Piața Matache.

Concertul de la Teatrul de pe Lipscani era primul după o lungă absență din București. Am povestit deja de ce, e momentul să vă spun cum a fost. Exploziv, aș zice eu, ne-am distrat pe scenă cum nu o mai făcusem de mult timp. Am glumit (mai ales în prima jumătate de oră) încât la un moment dat credeam că fac stand-up comedy în loc să cânt, l-am lăsat pe Cristi să cânte și a făcut ravagii cu o piesă One Direction (am aflat și eu după aceea ce e cu piesa – mulțumesc, Nina!), am cântat câteva piese de pe Alchimie, apoi ne-am hăhăit corespunzător cu 2 piese de la Fără Zahăr și tot așa. Au fost multe fețe noi la concert, iar acest lucru mă bucură, au fost și prietenii constanți ai concertelor mele, cărora le mulțumesc din suflet și cărora le cer scuze că am absentat atât de mult. Cu bisuri, cu pupături după concert, ce mai, un concert just like the old times, de care ne-am și adus aminte (vezi epoca Big Mamou).

În timpul concertului de joi, am lansat oficial și proiectul muzical Alchimie (Vlad este eroul meu, nimic nu era posibil fără implicarea lui totală!). Știu că sună pompos, dar vreau să fie mai mult decât albumul Alchimie. Dacă era doar un album, îl scoteam singurel, dădeam pe la prieteni, mai vindeam la câte un concert și cam asta era. Cred că aici a pierdut folkul legătura cu showbiz-ul modern: s-a mulțumit cu puțin, cu proiecte mici, cu gândirea asta păguboasă că noi suntem unici și facem cultură, nu ne încurcăm cu alții. Cu așteptatul cuiva să ne dea bani, cu casa de discuri care face minuni pentru noi și alte fantasme. Cu PR-ul care nu se potrivește la folk și tot așa. Vă invit să vizitați pagina dedicată proiectului, să citiți despre el, iar dacă vi se pare credibil ce vreau eu să fac și puteți să o faceți, vă invit să vă alăturați și să dați vestea mai departe. Promit transparență totală, un articol lung cu tot ce implică un astfel de proiect, pentru a fi de ajutor și altora care vor să încerce.

Ce să vă mai spun, o săptămână normală din viața mea…și e doar începutul, că lansarea crowdfunding-ului nu garantează și banii. La luptă!