Liviu Alexa: Jurnalism liric sau poezie reportaj?

De cand cu prezenta constanta pe scena (se implinesc 9 ani in curand), am cunoscut foarte multi poeti si scriitori, care de multe ori mi-au facut cadou scrierile lor. Iar de cand am blog, fara vreo pretentie de critic literar, ori de cate ori am ocazia, imi exprim o parere despre cartile de poezie care imi cad in maini.

Daca nu ai auzit de Liviu Alexa pana la citirea volumului de poezie, ai fi probabil socat. Iar uimirea incepe de la primele doua pagini. Nu am spus de la coperta, pentru ca, momentan, cartea nu exista decat in format electronic. Dar sa nu divagam. De ce primele doua pagini? Pentru ca sunt 2 coperti, cu 2 titluri, unul mai socant ca altul. Prima coperta urmeaza tiparul “how to…” sau “… for dummies“. De fapt, e o ironie fina, iar daca veti parcurge volumul va veti convinge singuri ca Liviu Alexa nu a descoperit secretul obtinerii unui orgasm in 3,5 pasi si cu atat mai putin secretul fericirii sau al iubirii perfecte. Cel de-al doilea titlu, Vulvonerabilitate, e o combinatie intre carnal si emotional, pe care o veti regasi pe parcursul intregii carti.

Liviu Alexa nu e un poet in sensul traditional al “functiei” si oricum nu e un “clasic” fabricant de rime. Rimele apar doar conjunctural si dispar intre rime albe. De formatie jurnalist, autorul foloseste cu buna stiinta clisee jurnalistice ca si concluzii la poezii-reportaj: “Andreea, ai legatura!” (La stiri). Si doar un jurnalist “de moda veche” ar putea percepe corespunzator valoarea simbolica a unei masini de scris Remington (foto stanga), dupa aproape 2 decenii de publicistica asistata de computer. De fapt, masina de scris e unul din elementele romantice menite sa contrabalanseze limbajul pe alocuri colorat si imaginile atipice ce insotesc frecvent poeziile.

Pe alocuri, liricul este inghitit de oratorie:

De ce insiști? E un dulap vechi, de pe vremea când oamenii se iubeau fără ochi și fără silicoane,
se iubeau mereu.
Înăuntru, draga mea, dacă tot ai vrut să afli acest lucru,
e o inimă. (Din neamul curvelor din care vin)

Poate liric e un paradox cand vine vorba de volumul de fata, fapt recunoscut si de autor: n-am scrisul luminos, îmi zic dezgustați puținii cititori (singuri, dar împreună – ars poetica). De altfel, in el se vor regasi mai curand cei pentru care dragostea se petrece programatic, cu furie, in viteza vremurilor de azi, intre doua deadline-uri. De fapt, Liviu Alexa e doar un om cu un dram de curaj in plus: curajul de a pune pe hartie trairile, sentimentele, frustrarile, ura ce urmeaza unei iubiri pierdute.