Povesti despre mine si album

Se spune despre artisti ca sunt niste tipi excentrici, fie ca e vorba de haine, coafuri, tatuaje, superstitii, pasiuni. Daca ma gândesc ca cel mai frecvent ma îmbrac în jeans, mi-am tuns pletele acum mai bine de 10 ani pentru simplul fapt ca parul meu se tot rarea, nu sunt superstitios, pasiunile mele se cheama blogging sau sport, iar singurele tatuaje sunt niste puncte pe piept si spate realizate din motive medicale, cred ca cel mai excentric amanunt legat de mine este doctoratul în chimie.

Pentru albumul pe care îl lansez pe 11 februarie am asteptat 4 ani, dintr-o mie de motive, unele care tin de mine, altele care tin de conjuncturi sau piedici naturale sau sistematice. De fapt, se adevereste din nou zicala conform careia Toate se întâmpla la momentul potrivit. Titlul de HOINAR prin Piata Matache are mai multe argumente. În primul rând, pentru ca în facultate profesorii ma stiau drept “baiatul cu piata”. În plus, trebuie ca macar la a 77-a spita sa fi fost cumva ruda cu celebrul macelar, deci e normal sa ne asociem. Apoi, albumul este o hoinareala stilistica si tematica, cele 13 piese de pe album incluzând elemente de folk clasic, dar si teme de blues, un banjo de country pur, un slap bass de funk, o balada rock, cu teme sociale, de dragoste sau satirice.

Asa cum am spus într-un interviu acum ceva vreme, când m-am apucat eu de cântat atât rolul de Pavarotti, cât si cel de Satriani erau luate si, în plus, scoala mea de muzica a fost Parcul Mare din Slobozia. Dar am câteva idei fixe la care sper ca nu voi renunta niciodata – trebuie sa dau tot ce am mai bun atunci când urc pe scena, trebuie sa respect oamenii care platesc pentru muzica mea si trebuie sa încerc sa ma reinventez în permanenta ca artist. În plus, stiu ca minunile se întâmpla rar si de aceea am învatat ca, daca vreau, trebuie sa pun mâna sa fac, pentru ca din cer nu cad decât meteoriti, care in contact cu aerul mai iau si foc, deci se alege praful meteoric de ei.

Si mai am un mare defect: îmi e foarte greu sa lucrez cu mercenari, astfel ca, pe 11 februarie 2011, alaturi de mine pe scena Teatrului Excelsior vor fi doar prieteni, oameni cu care am cântat si oameni de la care am învatat în cei aproape 9 ani de scena.  Albumul contine 13 piese, la realizarea orchestratiilor au colaborat Daniel Iancu (voci, block-flute), Madalin Giambasu (chitara), Ovidiu Mihailescu (chitara), Radu Tudoroiu (percutie), Stefan Craciun (chitara solo), Petre Ciobanu (pian, orchestratii auxiliare – bass, tobe, instrumente de suflat, percutii). Masterizarea albumului a fost realizata de Adrian Stavian. Printre textieri se numara, în afara de subsemnatul, Loredana Tudor-Tomescu, Lucian Avramescu, Ovidiu Mihailescu, Liviu-Florian Jianu, Laurentiu Ghita.

Prietenii albumului sunt: Aqua Carpatica, Domeniile Sâmburesti, ForeverFolk, Blogal Initiative, Salvati Copiii si casa de discuri Patria Records.