Povesti din Oltenia

În ultimii ani am lipsit din tabăra de la Calafat, din motive care nu țin de mine. Dar, în anul nașterii primului meu “copil muzical”, era evident că nu puteam lipsi de la întâlnirea ce adună cei mai mulți folkiști din România, în inima folk a Olteniei. Dar nu despre folk și nu despre tabără vreau să vă vorbesc, ci despre locuri descoperite in cele 3 zile de calatorie prin Oltenia.

Venind de la Severin catre Calafat, cu circa 35 de km inainte de destinatie, am vazut deja celebrul “drum la stanga” (inside joke!), semnalizand Palatul Gh. Plesa (foto stanga). Cum nu ma pot abtine, am parasit drumul national 56A si m-am indreptat catre Obarsia de Camp, comuna din jud. Mehedinti. Dupa circa 1 km, am ajuns la poarta respectivului palat care, in afara marcajului obligatoriu, nu oferea decat o poarta incuiata si un gard inalt. Am incercat sa obtin ceva informatii de prin vecini, dar nici acestia nu stiau mare lucru (unul din ei, mai tanar, spunea ca cei batrani stiu povestea, dar el nu). Am facut cateva poze peste gard si am plecat destul de dezamagit. Povestea palatului, evident facut dintr-o dragoste mare, o gasiti aici.

Vama Veche de Oltenia

Despre Portul Cetate auzisem, in mod evident, datorita lui Mircea Dinescu. Si cum eram in zona, timp aveam, cheful de umblat si descoperit nu dispare niciodata, am dat o fuga impreuna cu Alexandra si Cosmin pana aici. Mi-a placut linistea de aici, modul cum a fost transformata fosta gara fluviala, ce acum gazduieste diverse evenimente culturale, dar mai ales plaja. Amenajata cu “umbrele” de lemn, acoperite cu stuf, cu un nisip fin (practic, sedimente dunarene), foarte curata si putini “turisti” veniti sa faca bai de soare, e un loc unde merita sa va abateti. Aduce un pic cu Vama Veche din povestile de alta data.

Venind din oras catre port, pe dreapta veti zari silueta unui conac (foto stanga). Am vrut sa intru si aici, dar pe stalpii de piatra de la intrare scrie “Proprietate privata – Accesul Interzis”, asa ca am hotarat sa ramanem in litera legii si dincolo de limita proprietatii. Investigatiile ulterioare m-au lamurit ca e vorba de Castelul lui Druga, asa cum il stiu localnicii. Practic, conacul boierului Barbu Druga, cel care a deschis portul de la Dunare pentru a facilita comertul cu cereale in Oltenia de sud. In spatele conacului se gaseste si cladirea fostei mori. Altii au fost mai norocosi si au ajuns aproape de conac si au facut fotografii de aproape, condimentate cu povestile locului si descrierea in detaliu a cladirii (detalii aici, aici si aici).

Intorcandu-ma la Bucuresti, la cativa km de Slatina, am vazut un indicator pe care demult imi propusesem sa il urmez: Ruinele curtii domnesti Brancoveni. Trec frecvent pe langa el, dar, normal, mereu pe fuga. Ieri am facut abstractie de graba si am parcurs cei 12 km de la Ganeasa (localitatea de unde virati la dreapta spre Caracal) pana la Brancoveni, oprindu-ma pentru cateva minute sa vad locul. Din pompos numita curte domneasca mai stau in picioare cateva bucati de zid (foto dreapta), plus mica bisericuta (de ce nu ma mir…). Singurele informatii sunt pe un panou la intrarea in curte (care gazduieste si cimitirul satului din cate am inteles) – cateva pagini de text printate si lipite. Biserica era incuiata, semn ca Dumnezeu vegheaza, dar nu e chiar BGS. Am descoperit insa ca am ceva in comun cu acest loc, ctitorul curtii domnesti si al bisericii fiind Matei Basarab, un domnitor ce si-a lasat amprenta si asupra orasului meu natal Slobozia. Mai multe detalii despre locatie pe site-ul DJC Olt.

Aceasta a fost relatarea mea din Oltenia, despre locuri pe care poate le stiati sau pe care abia acum le descoperiti. Ca ele mai sunt, cu siguranta, nenumarate. De pe drumurile patriei, prin arsita verii, artistul va saluta si va ureaza o vacanta placuta si descoperiri pe masura. Mai multe poze gasiti pe pagina mea de facebook.