Provence (IX)

Provence (IX). Habar nu aveam că voi avea atâtea episoade acum 2 ani. Prima zi la Avignon a început cu o vizită în trei (eu, Miha și Dan) la Châteauneuf-du-Pape (situat la doar 20 de km), Camelia a rămas să se odihnească în acea dimineață. Iar prima oprire a fost la Musée du Vin (foto 2), un muzeu privat realizat de Maison Brotte, un muzeu pe care îl recomand cu toată încrederea, pentru că e foarte bine făcut. De la prezentarea fiecărei etape din procesul de obținere a vinului, descrierea tipurilor de struguri prezenți în sudul Franței și în special de-a lungul cursului fluviului Rhone, condiții climaterice și influența lor asupra calității vinului, producții video foarte riguros realizate. Chiar și Dan, om pasionat de vie și vin și care produce cantități semnificative de vin la Jariștea, a fost foarte încântat de experiență, ce să mai spun de noi, profanii. La final, tradiționala degustare din orice cramă provensală, iar vinul foarte bun, am luat și la pachet, că de, șoferul n-avea voie (adică eu). Am zăbovit mai bine de 90 de min. în muzeu, apoi am făcut o tură scurtă prin mica localitate ce produce, așa cum cred că am spus și în anii trecuți, aprox. 3 milioane de litri de vin anual.

Apoi ne-am întors în Avignon, am luat prânzul în piața central, vis-à-vis de primărie, iar dupa-amiaza am dedicat-o principalelor obiective ale orașului papal din perioada 1309 – 1376. Cât Dan și Camelia au vizitat Palais des Papes, noi ne-am plimbat prin grădinile din vecinătatea catedralei (galerie – foto 1), admirând de la distanță Fort Saint-Andre din Villeneuve-les-Avignon, situat pe malul drept al fluviului și pe care îl aveam pe listă din 2017, dar și Mont Ventoux și Luberonul din partea opusă. Apoi o plimbare pe malul fluviului și mai multe poze cu Pont Saint-Benezet (foto 3 mare).

Seara am ieșit la o bere la Irish Pub-ul situat la doi pași de Hotel Central unde am stat noi, situat la 600 m de Palais des Papes. La niscaiva halbe de Grimbergen și două porții uriașe de nachos, am stat la povești, care însă au atras cumva atenția vecinilor de masa. Care, după vreo oră de uitat la noi, ne-au întrebat ce limbă vorbim. Tipul s-a dovedit a fi brazilian, înrolat de mai bine de jumătate de an în Legiunea Străină, dar care a recunoscut limba pentru că avea mai mulți colegi moldoveni, de la care a învățat, evident, toate înjurăturile românești. Ea, provensală pur-sânge, ne-a recomandat să mergem cândva pe Mont Ventoux și la Crillion-le-Brave.

A doua zi, așa cum plănuisem, am trecut Rhonul (odinioară granița dintre Franța și Provence) și prima oprire a fost la Fortul Saint-Andre. Aici a fost initial doar o abație benedictină, fondată la sfârșitul secolului X, dar odată cu creșterea puterii conților de Provence, Filip cel Frumos a dorit să contrabalanseze influența acestora, fortificând mânăstirea. Aceasta ocupa o poziție strategică, pe vârful muntelui Andaon și cu o excelentă priveliște asupra Avignonului, care dorea să domine amândouă malurile fluviului. Ziduri groase de 12 m (cel puțin atât am măsurat noi la poarta) și turnuri cilindrice de apărare (foto galerie 1) au fost adăugate la sfârșitul secolului XIII. Aici veți putea vizita grădinile spectaculoase ale fortului (2 ha – foto galerie 2), pline de vegetație (noi am prins inclusiv cactuși cu fructe), dar și micuța capelă dedicată Sfintei Casaria (ridicată pe grota în care a trăit în pustnicie sfânta – foto galerie 3), cimitirele din Evul Mediu sau spațiile muzeale ale complexului. Plus priveliști spectaculoase ale fluviului și Avignonului.

Și pentru că scrisul și pozele nu pot descrie în detaliu acest loc din Provence, vă invit să urmăriți un clip de 4 minute făcut de o turistă poloneză, plus recomandarea să vizitați site-ul oficial al complexului, cea mai completă sursă de informații despre loc.

Următoarea oprire a zilei a fost la Pont du Gard, apeductul roman ce rezistă de aproape două milenii. La vizita din 2017 am ajuns spre seară, astfel că locul era aproape pustiu, soarele apusese. De această dată, fiind 15 august (deci zi liberă și la francezi), zona era intens populată, mai ales de oameni veniți la plajă, făcut baie sau plimbat cu caiacul. Ajungând înainte de prânz, am schimbat unghiul de pe care am admirat o construcție fabuloasă, unde i-aș trimite pe toți inginerii constructori români care fac treburi de mântuială.

Se cam făcuse ora prânzului în Provence, așa că am oprit să mâncăm la Saint-Bonnet-du-Gard (o poveste ce merită spusă, vine în episodul despre Provența gurmandă). Apoi, în 20 de minute parcam lângă Arenele Romane din Nîmes (da, cu î). Înainte de a descinde în orașul considerat cel mai roman oraș din afara Italiei, colegii de drum au parcat un sfert de oră în lumea viselor, pentru cel mai dulce somn din toată vacanța. Am fost invidios pe ei, așa că i-am trezit și am intrat într-una din cele mai bine conservate arene din epoca romană, veche de aproape 2000 de ani.

Nîmes era situat pe Via Domitia (asemeni Pont Julien, lângă Bonnieux), faimosul drum roman ce unea Italia de Spania. Ghidul audio al arenei este însă foarte greoi, cu multe detalii (mai ales că nu știi toți termenii istorici), astfel că m-am plictisit destul de repede și am preferat să mă plimb la întâmplare și să fac câteva poze. Au însă o aplicație de mobil mult mai simpatică, unde prezintă fiecare tip de gladiator.

Arena este utilizată și în zilele noastre pentru concerte (au trecut pe aici multe nume mari ale muzicii, câteva din aceste nume înregistrând chiar materiale live – Metallica, Depeche Mode sau Dire Straits) sau lupte de tauri.

Mult mai interesantă a fost vizita la Maison Carree (foto sus), un mic templu roman transformat într-o sală de cinema, unde am văzut un film – poveste despre cum a apărut orașul. Legenda spune că numele vine de la Nemausus, un zeu local al unui trib – volcae – de origine celtică. Filmul are aproximativ 45 de min. și îl găsiți mai jos.

Piața din zona Maison Carree găzduiește piețe de zi sau de noapte, dar și concerte live – noi am prins o trupă care cântau piese de la Buena Vista Social Club și am stat câteva minute să îi ascultăm. De altfel, am remarcat că în foarte multe restaurante din Nîmes se cântă live, ce face ca orașul să pară foarte animat. Și cred că un city-break de 3-4 zile, în care să vedeți Nîmes și Arles e ideal pentru fanii Imperiului Roman.

Ultimul obiectiv vizitat din Nîmes a fost Tour Magne. Este ultima parte din fortificațiile romane care a rămas în picioare și are o poveste simpatică, dovadă că și în acele vremuri mărimea conta. Turnul a fost construit de romani pentru a acoperi un alt turn construit de volci (cred că așa îi cheamă pe cei din tribul volcae). Practic, au îmbrăcat turnul original cu un turn mai mare, ca să le arate cine are majoritate parlamentară, pardon, armata mai mare. De sus, aveți parte de o panorama splendidă a orașului, deci merită efortul urcatului pe scări.

Față de ce ne propusesem în 2017, la prima vacanță în Provence, am reușit, după 3 ani, să vedem Arles și Nîmes. Marsilia rămâne în așteptare, dar poveștile provensale continuă.