E vina lui Andrei că devin nostalgic. M-am apucat serios de cântat în 2004, iar de atunci am cântat cu destui oameni, unii muzicieni de top, alții aflați la început de carieră. Puștii au avut mereu un loc pe scenele unde am cântat eu, ca instrumentiști sau ca artiști independenți, am vrut să le ofer lor șansele pe care nu le-am primit eu. Să le dau încrederea care mi-a lipsit mie ani de-a rândul.
Andrei Zamfir era, la momentul Big Mamou, probabil cel mai mic, avea vreo 14 ani. Și de câte ori ne vedem îmi amintește că l-am luat de pe Hi5 și l-am urcat pe scenă. Fără să știu ce cântă, l-am urcat pe scenă, cum spune el, ca nebunul. Ba chiar am și cântat amândoi, Iluzia unei insule, parcă. Ce putea să strice? Acum cântă cu The Mono Jacks și are la un concert publicul meu din 8-9 concerte.
Cu Marius Dașcău m-am cunoscut pe Yahoo Messenger și l-am invitat să cânte două piese la un concert din Iron City. A rămas în zona folk ani de zile, apoi a avut o încercare de trupă – Lirika – iar anul acesta se pregătește de primul său album solo. Ceea ce trebuia să facă de la bun început. Mă bucur că a înțeles asta și abia aștept primul său album. Later edit: albumul a apărut, se numește Despre Oameni și Vise.
Daniel Radu (în stânga fotografiei de la Teatrul Excelsior) e unul din cei mai serioși oameni cu care am cântat. Cu el, o treabă vorbită e bătută în cuie, nu trebuie să îi spui de două ori ce are de făcut, e motorul și elementul de echilibru în orice proiect se implică. O adevărată onoare să cânt cu el! Oricând aveți nevoie de un clăpar, apelați cu încredere. Bun și pe orchestrat piese, dacă aveți nevoie. Va face treabă indiferent ce carieră va alege.
Dan Săndulescu e un chitarist excelent și care ar fi putut fi mult mai departe în acest moment. L-am cunoscut cu Old Blacks, când m-au dat pe spate cu Eva Cassidy. Apoi cu Black Hat, o trupă de puști din care făcea parte și Danny, a cântat cu Lora și în mai multe trupe de coveruri. Iar dacă l-am pomenit, aș menționa-o și pe Andreea Nedelcu, pentru că Dan și ea alcătuiau duo-ul Old Blacks. Pentru că au cântat de mai multe ori cu mine. Andreea are o voce excepțională, ar putea mult mai mult decât backing vocals. Tot în Old Blacks era și Octavian Ristici, cu care am apucat doar o cântare (cred că singura oară când am cântat, acompaniat de el la chitară, Shape of my heart).
Alex Nichita (foto dreapta, vioară) cânta cu Proiect Tivodar când l-am cooptat să cânte și cu mine, apoi a cântat și cu Puiu Crețu, ba și cu Evandro Rossetti la un Festival Om Bun. E un tip care pune foarte multă pasiune în muzică, e foarte inventiv. Mi-aș fi dorit să vrea mai mult de la muzică și să își găsească repere mai exacte. Acum cântă frecvent cu Spitalul de Urgență și din câte înțeleg vede muzica cu alți ochi, fiind forțat să evolueze de muzicienii cu care cântă.
Pe Alex Panfilov (foto stânga, chitară electrică) l-am găsit în studio la Victor, tatăl lui, în etapa înregistrărilor la Alchimie. A fost surpriza lansării, iar în decembrie 2016 a cântat în Piața Constituției cu Nicu Alifantis, în locul lui Răzvan Mirică, în ZAN. Și credeți-mă că m-am simțit foarte mândru de asta (Nicu, tre’ să dai o bere!).
Daniel Sfichi e cel mai nou în club. L-am descoperit la Brăila, la festivalul Chira Chiralina și mi-a plăcut inventivitatea și creativitatea lui. I-am propus să cânte cu mine în concertul de pe 8 martie și a acceptat. Ne-am apucat să repetăm, a văzut că nu e deloc ușor la folk, mai ales când trebuie să combini chitara, acordeon și nai. A ieșit foarte simpatic și sper să mai colaborăm, chiar dacă, momentan, el trebuie să aibă alte priorități (BAC-ul, admiterea la conservator). Depinde doar de el cât e dispus să muncească. Later edit (3 sept): Daniel a fost pe scenă la Cerbul de Aur, cu Damian Drăghici. Bravo, băi!
Pe Cristi Mihai l-am lăsat la sfârșit pentru că e cel mai important muzician din proiectele mele muzicale. M-a convins că vreau să cânte cu mine la Mizil, în 2013, văzându-l că știe toată solistica la Comfortably numb la nai, piesă care încă face parte din piesele pe care le cântăm frecvent. Din 2014, cântă alături de mine ori de câte ori pot să îl iau, e versatil, e talentat, e inventiv și îmi place să cânt cu el. E un foarte bun profesor de chitară, dacă aveți nevoie, cântă într-o trupă de coveruri (alături de Daniel Radu). Ar putea face mult mai multe, dar sunt convins că în timp va evolua exponențial față de nivelul de acum.
Nu am scris articolul de față despre puștii cu care am cântat pentru a-mi aroga vreun merit. Departe de mine acest gând, nu le-am făcut vreo favoare, au cântat cu mine pentru că sunt talentați. Și sper din toată inima ca la un moment dat să fac un spectacol aniversar și să invit cât mai mulți dintre ei. Așa, de dragul vremurilor de odinioară.
P.S. Ia uitați aici înregistrare, cu Daniel Radu și Dan Săndulescu, în Crossroads.
Ți-a plăcut? Dă mai departe!
