15 noiembrie 1989. Pe Stadionul Steaua, se juca Romania – Danemarca, meciul pe care toti il considera nasterea generatiei de aur. Daca batea, Romania se califica la Mondialele din Italia. Eu eram clasa a VI-a si evident nu aveam cum sa vad meciul. Dar in acea perioada aveai “cota obligatorie” de deseuri de adus la scoala. Evident, uitasem, dar cum bunicii locuia foarte aproape de clasa, am “fugit” pana la ei, stiind ca strang caiete, ziare etc. in saci.
Am intrat val-vartej in casa, nu cu gandul sa caut sacul de hartie, ci sa vad inceputul meciului. Numai ca Povlsen a dat gol in minutul 6 asa ca mi-am luat sacul de hartie si m-am intors amarat la scoala. Cand am ajuns acasa insa, aveam sa aflu ca Romania a castigat cu 3-1!
Uitandu-ma pe materialul de mai sus, am devenit extrem de nostalgic si oarecum admirativ. Tin minte cum mult au carcotit ca de fapt meritul pentru acea echipa ii apartinea lui Mircea Lucescu, antrenor al nationalei pana in 1988. Hai sa va spun doua motive pentru care nu sunt de acord si de ce cred ca Emeric Ienei este artizanul ei:
1. Alegerea echipei. Romania avea in acel moment ca fundasi stanga fie pe Klein (titular in meciul tur, din Danemarca, pierdut cu 3-0), fie pe Nae Ungureanu, unul din cei mai buni fundasi stanga din istoria fotbalului romanesc, titular in Craiova Maxima si inlocuitorul la Steaua al lui Ilie Barbulescu (titularul de la Sevilla). Si totusi nea Imi il titularizeaza acolo pe Iosif Rotariu. Ca variante de atacant central, existau Piturca si Camataru, dar nea Imi incepe cu Gabi Balint (care nu mai jucase de 2 ani la nationala si care in toata cariera pana atunci marcase 2 goluri pentru nationala), care inscrie 2 din cele 3 goluri. Andone in locul lui Bumbescu, desi nea Imi antrenase Steaua ’86, iar meciul se juca in Ghencea.
2. Tactica. Uitati-va la materialul de mai sus si priviti schimbarile de pozitii din teren. Astfel, Dan Petrescu ajunge la o faza mijlocas stanga, Sabau joaca foarte mult in centru, de unde si inscrie golul 2 si il creeaza pe cel de al 3-lea. Plus un mijloc de vis: Hagi, Gh. Popescu, Sabau, Lupu (Mateut a fost lasat pe banca si a intrat in repriza a 2-a).
Si mai sunt doua aspecte pe care vreau sa le semnalez:
– ascultati imnul cantat de public – e imnul vechi, Trei culori; suntem cu 1 luna inainte de revolutie, toata Europa de Est era in plina agitatie revolutionara; chiar no comment!
– echipa Danemarcei – in mare, aceeasi echipa va castiga Campionatul European din 1992, dupa ce a beneficiat de excluderea Yugoslaviei pe motive politice, iar jucatorii au fost stransi efectiv de pe plaje, unde se aflau in vacante; din ea faceau parte Schmeichel (portarul legendar al lui Man. United), Povlsen (Eindhoven, Borussia Dortmund), Lars Olsen, Ivan Nilsen, Lerby (castigator CCE cu Eindhoven), fratii Brian si Michael Laudrup.
Sursa foto si un articol foarte bun pe aceeasi tema
[…] ca am avut semnale pozitive ca urmare a povestilor despre sport, fie ca a fost vorba fotbal (aici, aici si aici) sau baschet, m-am gandit ca ar trebui sa mai povestim pe tema. Iar la petrecerea […]
Dacă te abonezi, periodic vei primi informații despre activitatea mea muzicală: concerte, proiecte, piese noi!
3 Comments
Astept cuminte sa mai citesc de-astea la tine…
@Cabral – poate pentru ca e din vremea in care fotbalul nu insemna cu cine a iesit fotbalistul X in club 🙂